10 feb.
„For my own Monument” de Matthew Prior
As doctors give physic by way of prevention, Mat, alive and in health, of his tombstone took care; For delays are unsafe, and his pious intention May haply be never fulfill’d by his heir. |
Cum vracii scriu leacuri în chip preventiv, Viu, Mat şi-a tocmit monument funerar; Nu-i bună-amânarea – pe simplul motiv Că-l poate omite al său legatar. |
Then take Mat’s word for it, the sculptor is paid; That the figure is fine, pray believe your own eye; Yet credit but lightly what more may be said, For we flatter ourselves, and teach marble to lie. |
Deci crede-l că Mat îşi plăti cioplitori, Că bustul său chipeş privirea ţi-alintă, Dar nu şi că nu l-ar flata: uneori Orgoliul învaţă şi piatra să mintă. |
Yet counting as far as to fifty his years, His virtues and vices were as other men’s are; High hopes he conceived, and he smother’d great fears, In a life parti-colour’d, half pleasure, half care. |
Veţi şti că-n cam cincizeci din anii aceşti Vădit-a, ca omul, virtuţi şi păcate; Mari frici gâtul, dar, urzi şi nădejdi – Trai trist jumătate, voios jumătate. |
Nor to business a drudge, nor to faction a slave, He strove to make int’rest and freedom agree; In public employments industrious and grave, And alone with his friends, Lord! how merry was he! |
Nici mort după-afaceri, nici stâlp de partid, Luptă libertatea cu câştigul s-o-mpace, În publice funcţii fu grav şi-ntrepid, Dar sigur cu-amicii ce şoltic, fu, drace! |
Now in equipage stately, now humbly on foot, Both fortunes he tried, but to neither would trust; And whirl’d in the round as the wheel turn’d about, He found riches had wings, and knew man was but dust. |
Când biet şi pedestru, când mândru-n caleaşcă, În piaza-i rea, bună, el n-a prea crezut; S-a prins şi în hora ce roată ne-mproaşcă, Şi-află că şi omul bogat e din lut. |
This verse, little polish’d, tho’ mighty sincere, Sets neither his titles nor merit to view; It says that his relics collected lie here, And no mortal yet knows too if this may be true. |
Ast vers, fără lustru deşi sincer, nici Nu-nşiruie titluri nici faptele lui; Dă veşti doar că oasele-i strânse-s aici, Deşi încă nu ştim de-i astfel sau nu-i: |
Fierce robbers there are that infest the highway, So Mat may be kill’d, and his bones never found; False witness at court, and fierce tempests at sea, So Mat may yet chance to be hang’d or be drown’d. |
Ies, crânceni, tâlharii la drumul cel mare, Deci poate pieri fără urme… Să-l sape, Sperjuri sunt la Curte, şi-i viscol pe mare – Deci Mat poate-ajunge în ştreang sau sub ape. |
If his bones lie in earth, roll in sea, fly in air, To Fate we must yield, and the thing is the same; And if passing thou giv’st him a smile or a tear, He cares not—yet, prithee, be kind to his fame. |
De-o zace sub ţărână, sub val sau sub vânt, Sclavi soartei ne ştim şi… tot una acum e; De-i lepezi un zâmbet ori lacrimi, trecând, Deşi nu-i mai pasă, fii blând cu-al său nume. |
Matthew Prior | traducere de Tudor Dorin |