* deodorant (de-o-) este o descoperire recentă în aceste vremuri tulburi (şi, se pare, mirositoare!), sărbătorit cum se cuvine: cu două articole! Funcţionează atât ca adjectiv masculin cu pluralul deodoranţi şi femininul deodorantă-deodorante, cât şi cu valoare substantivală, neutru cu pluralul deodorante. Atâta numai că, din cauza crizei, de bine ce-l descoperitărăm, au scăzut iar vânzările!

! deoparte („la o oarecare depărtare, izolat”) este un adverb pentru care se recomandă silabaţia de-o-par-te, însă pronunţia se poate face în două feluri: tempo lent de-o / tempo rapid děo. În acelaşi mod, adverbul !deopotrivă se desparte de-o-po-tri-vă şi se pronunţă în tempo lent de-o, în tempo rapid děo.

* depanatoare (adică „reparatoare”) apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul depanatoarei şi pluralul depanatoare

! a depăna se explică prin „a înfăşura fire textile” şi suferă câteva modificări; formele precizate sunt pentru indicativ prezent – eu depăn, tu depeni, el deapănă, şi pentru conjunctiv – eu să depăn, tu să depeni, el să depene

* depilant e nou şi are două valori – adjectivală (cu pluralul depilanţi şi femininul depilantă-depilante) şi substantivală (neutru cu pluralul depilante). Din aceeaşi familie lexicală, primim pe *depilat, adjectiv şi substantiv masculin cu pluralul depilaţi, şi feminin depilată-depilate.

! bibícă stă mărturie în noul DOOM despre genialitatea lui Caragiale, care nu în van ne lua peste picior pentru apucăturile denominative. Termenul se referă la o persoană (iubită – normal! că doar numai din alintătură se poate naşte un asemenea cuvânt); şi, deşi este învechit şi familiar (nu mai spunem că există deja celebrul masculin bibic), insistăm să-l dăm publicităţii. Mai mult, îi schimbăm şi declinarea: pluralul nu mai e bibíce, ci bibíci. Parol!

! Bíblie apare ca substantiv propriu feminin, „cartea de bază a creştinismului”; despărţirea în silabe se face (Bi-bli-e), articularea – Bíblia, iar genitiv-dativul e Bíbliei

! bibliofíl (bi-bli-o-) câştigă teren şi îşi diversifică formele; poate fi adjectiv sau substantiv masculin, cu pluralul bibliofíli; acum are şi feminin – bibliofílă/bibliofíle

!bibliofob primeşte aceleaşi modificări, căci şi femeile au dreptul să fie! Teribil mi-a plăcut, dintre toate cuvintele acestei familii, nu doar ca sonoritate sau idee, cât pentru că mi s-a părut o oarecare ironie folosirea parantezei (rar) în dreptul său! În zilele noastre?! Poate doar în ce priveşte folosirea – e drept că-i cam lung… nici cei ce care sunt nu stiu să-l spuie!

! bicentenár, substantivul neutru care denumeşte cea de-a două suta aniversare primeşte formă de plural – bicentenáre… M-am întrebat de ce nu exista până acum… Sau de ce a apărut? Vom aniversa câte două, trei, cinci bicentenare?

Verbul a detecta vine din limba franceză – détecter, însemnând „a identifica, a descoperi, a determina existența unui element care este ascuns (vederii)”. Se folosește, în general, referitor la încercarea de a face vizibil un avion sau o mină explozivă ascunsă, ori de a semnala prezența unui gaz, a unei substanțe radioactive sau a unei unde radioelectrice etc.

Prin extindere de sens, poate avea în vedere și efortul de „a găsi, a descoperi un talent”. În interiorul propriei lui familii lexicale, sensul verbului se lămurește prin „a realiza o detecție”, iar omul a inventat o sumedenie de aparate pe care le folosește pentru asta. De asemenea, își folosește instinctul pentru a detecta pericole și pentru a înțelege situații.

Continuare »

Verbul a cutreiera vine din limba latină (contribulare) și apare lămurit în dicționare mai mult cu ajutorul sinonimelor – a străbate, a colinda (în lung și-n lat), a umbla (din loc în loc), echivalent, prin extindere de sens, cu a hoinări, a vagabonda. Are și o utilizare reflexivă, mai neobișnuită, care înseamnă a se perinda.

În afară de acestea, o multitudine de alte lexeme se aliniază lui, din punctul de vedere al semnificației, în diferite contexte: a bate, a călători, a călca, a se duce, a flana, a frecventa, a merge, a ocoli, a parcurge, a peregrina, a petrece, a (se) plimba, a se plimbarisi, a rătăci, a răzbate, a traversa, a treiera, a vântura, a vizita.

Continuare »

Verbul a (se) americaniza vine din limba franceză (américaniser) şi are două sensuri de bază. Primul este „a se transforma în american”, adică a-şi însuși felul americanilor de a fi, iar cel de-a doilea se referă la „a se comporta ca americanii”, ceea ce presupune o oarecare aparență, fără a avea un fundament solid.

Sinonime nu există, lucrurile par a fi simple și spuse într-un singur fel. Iar lumea se îndreaptă, de ceva vreme, în această direcție, cu toate pânzele sus. Cum spun cei de la Rammstein, „We’re all living in Amerika”… Ca orice mare putere care s-a manifestat de-a lungul timpului, tânărul stat al americanilor a dat un exemplu celorlalte state, dar a dat naștere şi unor controverse serioase. Nemaivorbind despre laude fără reținere, precum şi critici neiertătoare, toate în același timp.

Continuare »

Verbul a procrastina vine din limba engleză (procrastinate) și înseamnă „a amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini”, fiind sinonim – într-o oarecare măsură – și cu a tărăgăna, a temporiza, a tergiversa. În mod absolut firesc, DOOM-ul se comportă la fel cum procedează cu toate neologismele, pe care le lasă, mai întâi, să se întreacă ori să se încerce cu vremea, așa că îl omite, pentru moment.

Totuși, nu cred că-l putem ignora, pentru că reprezintă un fenomen aparte, ce îmi pare din ce în ce mai răspândit, un fel de „boală a secolului”, alături de depresie ori extenuarea provocată de munca peste limitele propriului organism. Mă încerca de mult gândul să-l analizez, dar absența lui din dicționare mă obliga, într-un fel, să nu mă aventurez.

Continuare »