Rezultate

17 oct.

„Living” de Harold Monro

Slow bleak awakening from the morning dream
Brings me in contact with the sudden day.
I am alive – this I.
I let my fingers move along my body.
Realization warns them, and my nerves
Prepare their rapid messages and signals.
While Memory begins recording, coding,
Repeating; all the time Imagination
Mutters: You’ll only die.
Abia trezit din visul dimineții,
Întâmpin iar mult, mult prea brusca zi.
Acesta, eu, sunt viu.
Mă-ncredințez când trupul mi-l ating
Cu degetele; nervii toți sunt gata
Pentru mesaje și semnale fulger,
Memoria-ncifrează sau repetă
Iar fantezia murmură mereu:
Tot vei muri.
Here’s a new day. O Pendulum move slowly!
My usual clothes are waiting on their peg.
I am alive – this I.
And in a moment Habit, like a crane,
Will bow its neck and dip its pulleyed cable,
Gathering me, my body, and our garment,
And swing me forth, oblivious of my question,
Into the daylight – why?
Zi nouă. Mergi, pendulă, mai încet!
Costumul mă așteaptă în cuier.
Acesta, eu, sunt viu.
Și obiceiul, ca o macara,
Se va-ndoi ca gheara-i să mă-nșface
Cu trup și haine și să mă azvârle
În plină zi, uitând de întrebarea
Pe care-am pus-o: ’N plină zi? De ce?
Aș vrea și eu să știu!
I think of all the others who awaken,
And wonder if they go to meet the morning
More valiantly than I;
Nor asking of this Day they will be living:
What have I done that I should be alive?
O, can I not forget that I am living?
How shall I reconcile the two conditions:
Living, and yet – to die?
Atâția alții cari fac ochi devreme
Întâmpină, adică, dimineața
Mai râzători?
Nu-ntreabă ziua – cât mai sunt în viață:
Dar oare ce-am făcut ca să trăiesc?
Nu aș putea cumva să uit că-s viu?
Și cum să-mpac cele două condiții:
Trăind, totuși să mori?
Between the curtains the autumnal sunlight
With lean and yellow finger points me out;
The clock moans: Why? Why? Why?
But suddenly, as if without a reason,
Heart, Brain, and Body, and Imagination
All gather in tumultuous joy together,
Running like children down the path of morning
To fields where they can play without a quarrel:
A country I’d forgotten, but remember,
And welcome with a cry.
Printre perdele, soarele de toamnă
Cu degete gălbuie mă arată;
Pendula geme: De ce oare?
Deodată, parcă fără-ndreptățire,
Trup, creier, inimă și-nchipuire
Alcătuiesc un pâlc de neastâmpărați
Și-aleargă pe cărarea dimineții
Spre-un câmp de joacă și de voie bună:
Tărâm uitat, reamintit cu lacrimi
Și încântări.
O cool glad pasture; living tree, tall corn,
Great cliff, or languid sloping sand, cold sea,
Waves; rivers curving; you, eternal flowers,
Give me content, while I can think of you:
Give me your living breath!
Back to your rampart, Death.
Umnroase lunci! Pom viu, grâu nalt, stei falnic,
Nisip curgând molatic, rece mare,
Pâraie, valuri și, voi, Flori eterne,
Cât vă mai port în mine, dați-mi pacea,
Suflarea voastră voie.
Tu, moarte, du-te în chilie.
Harold Monro traducere de Leon Levițchi

30 aug.

„Prologue of the Earthly Paradise” de William Morris

Of Heaven or Hell I have no power to sing,
I cannot ease the burden of your fears,
Or make quick-coming death a little thing,
Or bring again the pleasure of past years,
Nor for my words shall ye forget your tears,
Or hope again for aught that I can say,
The idle singer of an empty day.
Nu ştiu să cânt ce este-n iad sau rai,
Nu pot a voastre temeri să alin,
În faţa morţii mă cutremur, vai,
Nu pot să vă redau ceasul senin,
Cu vorba mea n-o să uitaţi de chin,
Nădejdea nu pot să v-o dau, în veci –
Sunt trubadurul unei zile seci.


Continuare »

18 mai

„Corinna’s going a Maying” de Robert Herrick

Get up, get up for shame, the Blooming Morne
Upon her wings presents the god unshorne.
See how Aurora throwes her faire
Fresh-quilted colours through the aire:
Get up, sweet-Slug-a-bed, and see
The Dew-bespangling Herbe and Tree.
Each Flower has wept, and bow’d toward the East,
Above an houre since; yet you not drest,
Nay! not so much as out of bed?
When all the Birds have Mattens seyd,
And sung their thankful Hymnes: ‘tis sin,
Nay, profanation to keep in,
When as a thousand Virgins on this day,
Spring, sooner than the Lark, to fetch in May.
Trezeşte-te din somn, hai! Zorii noi
Cu ei aduc un zeu cu păr vâlvoi.
Priveşte-a mândrei Aurori
Împrăştiere de culori;
Sus, trândăvioară, sus şi iată
Frunzar şi iarbă rourată!
Spre soare tot ce-i floare s-a-nchinat
De-un ceas, şi tu tot nu te-ai îmbrăcat;
Cum poţi din aşternut să nu cobori?
Când păsările ruga lor din zori
Şi imn de mulţumire înălţară,
E greu păcat să nu ieşi din cămară,
Când mii de fete mari din paturi sar
Devreme, spre-a-l aduce pe Florar.


Continuare »

09 apr.

Mai bine mai târziu decât niciodată

Doar că „late” e… prea devreme :)

late

30 mart.

a responsabiliza

Verbul a responsabiliza se înscrie între neologismele care au ajuns la noi din limba franceză – responsabiliser – destul de numeroase şi având, de obicei, foarte puţine semnificaţii, probabil datorită specializării lingvistice iniţiale. În cazul acesta, verbul este tranzitiv şi reflexiv, însemnând „a deveni sau a face să devină responsabil”. Şi atât.

Câteva sugestii suplimentare le oferă adjectivul/substantivul corespunzător – responsabil (tot din franceză – responsable), care se referă la cel „care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt” sau „care are o funcţie de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredinţat o responsabilitate; şef”. Şi toate sunt clare.

Continuare »

19 dec.

„Journey of the Magi” de T.S. Eliot

‘A cold coming we had of it,
Just the worst time of the year
For the journey, and such a long journey:
The ways deep and the weather sharp,
The very dead of winter.
And the camels galled, sore-footed, refractory,
Lying down in the melting snow.
Ne-a întâmpinat cu frig mare
Tocmai cea mai rea vreme a anului
Pentru un drum aşa de lung:
Căile desfundate şi aerul tăios,
Chiar miezul mort al iernii.
Şi cămilele rănite, betege de picioare, răzvrătite,
Culcându-se în omătul care se topea.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro