Rezultate
29 mai
I will make you brooches and toys for your delight
Of bird-song at morning and star-shine at night.
I will make a palace fit for you and me
Of green days in forests and blue days at sea. |
Ca să te-alint ți-aș face mărgele și inele,
În zori din ciripituri și noaptea din stele…
Castelul ți-aș face din orele noastre
Viu-verzi în pădure, la mare-albastre. |
I will make my kitchen, and you shall keep your room,
Where white flows the river and bright blows the broom,
And you shall wash your linen and keep your body white
In rainfall at morning and dewfall at night. |
Prin lunci când grozama dă-n floare, vom sta
În cuhnie eu, tu în camera ta,
Spăla-îți-vei straiul, și trupul, și fața
Ca roua de noapte, cu ploi, dimineața. |
And this shall be for music when no one else is near,
The fine song for singing, the rare song to hear!
That only I remember, that only you admire,
Of the broad road that stretches and the roadside fire. |
Și muzică vom face, când nu-s prin preajmă mulți:
Un cânt nalt, să-l viersuri, un cânt pur s-asculți!
acestea-ți ce-ți jindui, din cât țin eu minte,
La focul din margini de cale ce lungă se-ntinde. |
| Robert Louis Stevenson |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
08 mai
The mind trembles from the assault of angels;
Running in familiar light it sees the sea,
It remembers the dark subway and the lost fields of childhood,
It remembers the loneliness of first love and the end of a summer:
These are familiar and small. |
Mintea tremura la gândul îngerescului asalt.
Alergând sub vechea-i rază marea o zărește iar,
Iar metroul trist ca noaptea, iar copilăria dusă,
Sfiiciunea-ntâiei dragosti și sfârșitul unei veri:
Mici și arhicunoscute lucruri. |
But the assault of angels is more terrible: angels are invisible,
Angels cast no shadow, and their unpredicted motion
Moves the familiar shadows into light.
Angels cannot burn the fingers: unacknowledged,
They pass unseen. No one will ever know.
Refuse them: they have no claim to charity,
To ignore them offers a key to omniscience.
Angels breed darkness out of light, angels rejoice
In things we hate and fear. |
Dar teribil e asaltul îngerilor invizibili,
Îngerii n-aruncă umbră și mișcarea lor pripită
Mută umbrele știute în lumină.
Îngerii nu pot să ardă degetele; contestați,
Ei trec nevăzuți și nimeni n-o să afle niciodată.
Alungați-i: n-au pretenții la filantropia noastră.
A-i nesocoti, aceasta-i cheia spre atotștiință.
Îngerii cresc întuneric din lumină și-i desfată
Ceea ce pe noi ne umple de repulsie și teamă. |
Angels are the launching of a new ship,
Angels offer to inhabit the landscape of your body,
Angels will let you grow as a child grows,
They are your enemy: they will destroy you.
And a time comes when a man is afraid to grow,
A time comes when the house is comfortable and narrow.
A time when the spirit of life contracts.
Angels are at your door: admit them, now. |
Îngerii sunt ca lansarea unei nave; ei sunt gata
Să trăiască în peisajul trupurilor omenești,
Să vă-ngăduie să creșteți precum crește un copil.
Îngerii vă sunt dușmanii, îngerii vor să vă piardă.
Vine-o vreme când li-e teamă oamenilor să mai crească,
Vine-o vreme când căminul e îndestulat și strâmt.
Vine-o vreme când, cu-ncetul, duhul vieții se zgârcește.
Îngerii-s în fața ușii: deschideți-le acum. |
Michael Roberts |
traducere de Leon Levițchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
27 mart.
I love to see those loving and beloved
Whom Nature seems to have spited; unattractive,
Unnoticeable people, whose dry track
No honey-drop of praise, or understanding,
Or bare acknowledgement that they existed,
Perhaps yet moistened. Still, they make their world. |
Nespus de dragi îmi sunt îndrăgostiții
Ce par nesocotiți de Firea însăși –
Urâți, oameni de rând cu traiul searbăd,
Necunoscând răsfăț sau vorbă bună,
Uitați, fără să știe că trăiesc;
Și, totuși, dânși au o lume-a lor. |
She with her arm in his – O Fate, be kind,
Though late, be kind; let her never cause
To live outside her dream, nor unadore
This underling in body, mind and type,
No part from him what makes her dwarfish form
Take grace and fortune, envy’s antitone. |
La brațul lui, ea ghemuită… Soartă!
Deși târziu, aibi milă! Lasă-i vraja
Ce și-a țesut în vis, n-o sfătui
Să nu-l iubeasă pe-acest prost schilod
Și nici pe el cumva să-și deie seama
Că trupul ei pitic stârnește plânsul. |
I saw where through the plain a river and road
Ran quietly, and asked no more event
Than sun and rain and wind, and night and day,
Two walking – from what cruel show escaped?
Deformity, defect of mind their portion.
But I forgot the rest of that free day of mine,
And in what flowerful coils, what airy music
It led me there and on; those two I see
Who, loving, walking slowly, saw not me,
But shared with me the strangest happiness. |
Pe câmp, acolo unde merg agale
Un râu și-un drum, cerând doar noapte, zi,
Lumină, ploaie, mi-a fost dat să văd
Doi tineri – din ce teatru crud scăpați?
Diformi, păreau că nu au mintea-ntregă.
Din gândul meu pieri orice “atunci”
Și-mi năvăli în suflet dulce zvon
Plin de miresme; ei nu m-au văzut –
Dar cum mergeau, îndrăgostiți, alene,
Le-mpărtășeam ciudata bucurie. |
Edmund Blunden |
traducere de Veronica Focșăneanu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
13 feb.
Said the Lion to the Lioness – ‘When you are amber dust, –
No more a raging fire like the heat of the Sun
(No liking but all lust) –
Remember still the flowering of the amber blood and bone,
The rippling of bright muscles like a sea,
Remember the rose-prickles of bright paws |
I-a spus leoaicei leul: “Când vei fi doar praf de chihlimbar,
Nu foc turbat cum este-al Soarelui
(Nu dragoste, ci jar),
Să nu uiți pârgul sângelui de chihlimbar
Și mușchii unduioși ca marea liniștită
Și ghearele lucioase, ghimpi de trandafir, |
Though we shall mate no more
Till the fire of that sun the heart and the moon-cold bone are one.’ |
Chiar dacă noi n-o să ne mai împerechem
Până când focul inimii ce este soare
Și oasele, mai reci ca luna, vor fi una”. |
Said the Skeleton lying upon the sands of Time –
‘The great gold planet that is the mourning heat of the Sun
Is greater than all gold, more powerful
Than the tawny body of a Lion that fire consumes
Like all that grows or leaps…so is the heart |
Întins pe-al Timpului nisip, vorbi scheletul:
“Planeta falnică de aur care este
Căldura Soarelui îndoliată
Mai mândră-i ca tot aurul și mai puternic
Decât roșcatul trup de Leu pe care focul
Îl arde-așa cum arde tot ce crește sau tresaltă… |
More powerful than all dust. Once I was Hercules
Or Samson, strong as the pillars of the seas:
But the flames of the heart consumed me, and the mind
Is but a foolish wind.’ |
Așa e inima, ca pulberea mai tare.
Hercule sau Samson am fost cândva,
Puternic precum stâlpii mării,
Dar focul inimii m-a mistuit iar mintea mea
E doar smintită boare.” |
Said the Sun to the Moon – ‘When you are but a lonely white crone,
And I, a dead King in my golden armour somewhere in a dark wood,
Remember only this of our hopeless love
That never till Time is done
Will the fire of the heart and the fire of the mind be one.’ |
Și Soarele îi spuse Lunii: “Când vei fi o biată hârcă albă
Iar eu un rege mort cu za de aur într-un codru des,
Atâta să-ți aduci aminte
Despre iubirea noastră trecătoare ca furtuna:
Că focul inimii și flacăra din minte
Nu vor fi niciodată una”. |
Edith Sitwell |
traducere de Leon Levițchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
05 dec.
Triumph! How strange, how strong had triumph come
On weary hate of foul and endless war
When from its grey gravecloths awoke anew
The summer day. Among the tumbled wreck
Of fascinated lines and mounds the light was peering,
Half-smiling upon us, and our newfound pride;
The terror of the waiting night outlived,
The time too crowded for the heart to count
All the sharp cost in friends killed on the assault.
No hook of all the octopus had held us,
Here stood we trampling down the ancient tyrant.
So shouting dug we among the monstrous pits.
Amazing quiet fell upon the waste,
Quiet intolerable to those who felt
The hurrying batteries beyond the masking hills
For their new parley setting themsleves in array
In crafty fourms unmapped.
No, these, smiled faith,
Are dumb for the reason of their overthrow.
They move not back, they lie among the crews
Twisted and chocked, they’ll never speak again.
Only the copse where once might stand a shrine
Still clacked and suddenly hissed its bullets by.
The War would end, the Line was on the move,
And at a bound the impassable was passed.
We lay and waited with extravagant joy. |
Triumf! Triumf bizar, muiat în ura
Războiului murdar și fără capăt,
Când s-a trezit o zi de vară
Din giulgiu-i sur. Lumina săgeta
Fascine, lut și apă, mângâind
Mândria noastră nou-născută; groaza
Înfriguratei așteptări nocturne
Slăbea iar timpul era prea-nțesat
Ca inima să-i numere pe morți.
După asalt, simțeam că am strivit
Tentaculele hidrei ancestrale,
Și chiuiam, săpând prin catacombe.
Pustia amuțise iar tăcerea
Ne-nnebunea căci dincolo de creste
Se regrupau, pe semne, baterii
Menite a-ntări parlamentarea.
Încrederea zâmbea; au amuțit
Căci sunt distruse; zac fără putere
În vraful morților – nu vor vorbi.
Dar crângul cu altarul în ruine
Mai azvârlea cartușe șuierate…
Va Lua sfârșit războiul, Linia
Se strămuta și, iată, ca prin farmec,
Fusese străbătut nestrăbătutul.
Extaziați, ședeam și așteptam. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
12 aug.
How vainly men themselves amaze
To win the palm, the oak, or bays,
And their uncessant labours see
Crown’d from some single herb or tree,
Whose short and narrow-vergèd shade
Does prudently their toils upbraid;
While all the flowers and trees do close
To weave the garlands of repose! |
Cum tind bărbaţii în zadar
Spre palmi, spre lauri sau stejar.
Vrând trudei lor delungi să-şi pună
Din mândre ierbi sau crengi cunună;
A căror umbre mici, subţiri,
Par înţelepte dojeniri;
În timp ce flori şi arbori ţes
Al tihnei baldachin ales. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!