Expresia „Essex girl” a fost eliminată din dicționar după o campanie îndelungată a femeilor din comitatul Essex.
Oxford University Press (OUP) a definit expresia „Essex girl” astfel: „Nume folosit în special în glume pentru a se referi la o femeie tânără care nu e inteligentă, se îmbracă prost, vorbește tare și urât, și e foarte dornică de sex.”
Continuare »
Verbul a (se) neliniști este un derivat regresiv de la adjectivul neliniștit, printr-un proces destul de sinuos. Adjectivul s-a format, la rândul lui, prin derivare de la liniștit – obținut prin conversiune din participiul verbului a liniști. Prin urmare, între cele două verbe există o legătură, dar nu cea directă, pe care am bănui-o.
Înseamnă „a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufetească” ori „a se umple de neliniște”, iar sinonimele sunt extrem de numeroase, dar și foarte diferite, în funcție de nivelul neliniștii: a (se) alarma, a (se) agita, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a-i păsa, a se sinchisi, a (se) speria, a se teme, a (se) tulbura, a se zbuciuma, a se zvîrcoli.
Între ele, se remarcă, de asemenea, un termen livresc – a (se) impacienta și câteva regionalisme – a bindisi, a se cioșmoli, a (se) îngrija, a (se) îngriji, a (se) lărmui. În anumite situații extreme, temenul medical corespunzător este a angoasa. Relația de antonimie pare să fie mult mai simplu de stabilit, pentru că dicționarele indică o singură posibilitate – a (se) domoli.
Toată adolescența am suferit de insomnii. Groaznice. Adormeam spre dimineață, noapte de noapte, până cedam de oboseală. Dormeam apoi ca ursu’ vreo câteva nopți și o luam de la capăt… Pe măsură ce am înaintat în vârstă, lucrurile s-au mai așezat. Cred că am învățat să dorm, dar am și devenit mai pricepută în a îndepărta factorii perturbatori.
Dorm destul de mult și destul de bine, mă odihnesc suficient, mai ales în perioadele în care sunt foarte ocupată. Adorm ușor și relativ devreme, însă, din timp în timp, undeva pe la 3-4 spre dimineața, toate problemele pământului vin peste mine. Mă trezesc, și pe suflet mi se așterne un soi de agitație, îngrijorare, o panică nelămurită, care nu-mi mai dă pace.
Evident, anxietatea mea are întotdeauna motive reale, adică nu vin din senin și știu exact cauza care mă neliniștește, dar lucrurile capătă niște proporții uriașe și imposibil de controlat, iar eu îmi aduc aminte de insomniile grele ale adolescenței… Și mă calmez dintr-odată, pentru că știu că dimineață, pe lumină, totul va fi bine, iar demonii vor intra la loc, în cutiuțele lor mici. Ce bine că învățăm, în timp, să-i domolim!
| Arraign’d before his worldly gods He would have said: ” I, Cornelius Vane, A fly in the sticky web of life, Shot away my right index finger. |
Adus în fața zeilor lumești, Ar fi vorbit așa: – “Eu, Cornelius Vane, O muscă în păienjenișul vieții, M-am împușcat la degetul arătător. |
| I was alone, on sentry, in the chill twilight after dawn, And the act cost me a bloody sweat. Otherwise the cost was trivial — they had no evidence, And I lied to the wooden fools who tried me. When I returned from hospital They made me a company cook: I peel potatoes and other men fight.” |
Eram de santinelă, singur, dârdâind În frigul zorilor de ziuă Și m-am ales cu un asud de sânge, Nimica toată – și dovezi n-aveau. Și i-am mințit pe nătărăii cari m-au judecat. Când m-am întors de la spital, M-am pomenit că-s bucător al unității. Eu tai cartofi și ceilalți luptă.” |
| For nearly a year Cornelius peeled potatoes And his life was full of serenity. Then the enemy broke our line And their hosts spread over the plains Like unleash’d beads. Every man was taken — Shoemakers, storemen, grooms — And arms were given them That they might stem the oncoming host. |
Aproape-un an Cornelius a tăiat cartofi Și viața lui era senină. Pe urmă inamicul a rupt frontul, S-a răspândit pe câmp în trăgători Și a plouat cu boabe de mătănii. I-au adus pe toți – Cizmari, magazineri, grăjdari – Și le-au dat arme ca să stăvilească Puhoaiele vrăjmașe. |
| Cornelius held out his fingerless hand And remarked that he couldn’t shoot. ” But you can stab,” the sergeant said, So he fell in with the rest, and, a little group, They marched away towards the enemy. |
Cornelius le-ntinse mâna fără deget Zicând că nu mai poate trage. – “Dar poți înjunghia”, spuse sergentul, Și a intrat și el în mica grupă Și-au mers înspre dușman. |
| After an hour they halted for a rest. They were already in the fringe of the fight: Desultory shells fell about them, And past them retreating gunteams Galloped in haste. But they must go on. |
După un ceas făcură un popas. Se-apropiaseră de front; În jurul lor cădeau răzleți obuze, Echipe de servanți călări Se retrăgeau, toți în galop, Dar ei mergeau drept înainte. |
| Wounded stragglers came down the road, Haggard and limping Their arms and equipment tossed away. Cornelius Vane saw them, and his heart was beating wildly, For he must go on. |
Câte-un rănit desfigurat Șontocăia pe drum la vale, Fără echipament și armă. Dar el mergea drept înainte. |
| At the next halt He went aside to piss, And whilst away a black shell Burst near him: Hot metal shrieked past his face; Bricks and earth descended like hail, And the acrid stench of explosive filled his nostrils. |
La halta următoare S-a tras deoparte ca tot omul Când un obuz de abanos A explodat alături. Metal aprins îi șuieră pe lângă față, Pământ și cărămizi căzuseră stol, Duhoare acră îi pătrunse-n nări. |
| Cornelius pitched his body to the ground And crouched in trembling fear. Another shell came singing overhead, Nowhere near. |
Cornelius se tupilă în șanț Și se chirci de spaimă, tremurând. Apoi un alt obuz cântă pe sus, Aproape și departe. |
| But Cornelius sprang to his feet, his pale face set. He willed nothing, saw nothing, only before him Were the free open fields: To the fields he ran. |
Verzui la chip, Cornelius sări-n picioare. Nu mai voia nimic, nimic nu mai vedea, Dar înaintea lui era un câmp deschis Și într-acolo aleargă. |
| He was still running when he began to perceive The tranquillity of the fields And the battle distant. Away in the north-east were men marching on a road; Behind were the smoke-puffs of shrapnel, And in the west the sun declining In a sky of limpid gold. |
Mai alerga, când auzi deodată Tăcerea câmpului și-n depărtare lupta. Zări-n nord-est bărbați mergând pe-un drum; În spate era fum de la șrapnele; Spre soare-apune soarele sfințea Pe-un cer de aur limpezit. |
| When night came finally He had reached a wood. In the thickness of the trees The cold wind was excluded, And here he slept a few hours. |
Când noaptea se lăsă-n sfârșit, El ajunsese-ntr-o pădure. Printre copacii deși Vânt rece nu putea răzbate Și-aici dormi câteva ceasuri. |
| In the early dawn The chill mist and heavy dew Pierced his bones and wakened him. There was no sound of battle to be heard. |
Când se crăpă de ziuă, ceața rece Și roua i-au pătruns În oase și l-au deșteptat. Bubuituri nu se-auzeau. |
| In the open fields again The sun shone sickly through the mist And the dew was icy to the feet. So Cornelius ran about in that white night, The sun’s wan glare his only guide. |
Când iar ieși în câmp deschis, Prin neguri soarele lucea bolnav Și roua parcă era gheață la picioare. Călăuzit numai de câte-o rază, Cornelius rătăci prin noaptea albă. |
| Coming to a canal He ran up and down like a dog Deliberating where to cross. One way he saw a bridge Loom vaguely, but approaching He heard voices and turned about. He went far the other way, But growing tired before he found a crossing, Plunged into the icy water and swam. The water gripped with agony; His clothes sucked the heavy water, And as he ran again Water oozed and squelched from his boots His coat dripped and his teeth chattered. |
Sosi lângă-un canal și-aici Fugi în sus și-n jos, ochind Asemeni câinilor, pe unde să-l străbată. În zare desluși un pod, Dar când se-apropie, se-ntoarse iute Căci auzise voci. Mergând el mult și negăsind alt pod, Sări în apa rece și-notă Și apa-l strânse ca în chingi. I se făcură hainele burduf Și când o luă din nou la fugă, Curgeau șiroaie din bocanci Și stropi se prelingeau din uniformă Și dinții lui Cornelius clănțăneau. |
| He came to a farm. Approaching cautiously, he found it deserted. Within he discarded his sopping uniform, dried himself and donned Mufti he found in a cupboard. Dark mouldy bread and bottled cider he also found And was refreshed. Whilst he was eating, Suddenly, Machine-guns opened fire not far away, And their harsh throbbing Darkened his soul with fear. |
Ajunse la o fermă. Se-apropie tiptil, dar o găsi pustie. Își scoase uniforma udă, se uscă Și-și puse haine de civil dintr-un dulap. Găsi și pâine mucedă și-un strop de cidru Și-și mai veni în fire. Deodată, mitraliere Deschiseră foc viu pe-aproape, Întunecându-i sufletul de groază Cu țăcănitul lor. |
| The sun was more golden now, And as he went — Always going west — The mist grew thin. |
Iar soarele era acum mai auriu, Și cum mergea, Mergea mereu spre vest, Se mai rări și ceața. |
| About noon, As he skirted the length of a wood The warmth had triumphed and the spring day was beautiful. Cornelius perceived with a new joy. Pale anemones and violets of the wood, And wished that he might ever Exist in the perception of these woodland flowers And the shafts of yellow light that pierced The green dusk. |
Pe la amiazi, Aproape de-o pădure Căldura primăverii birui. Cornelius zări cu nouă bucurie Păștițe albe Și toporași Și-ar fi dorit mereu să-l însoțească Aceste flori de câmp Și razele gălbuie Ce străpungeau amurgul verde. |
| Two days later He entered a village and was arrested. He was hungry, and the peace of the fields Dissipated the terror that had been the strength of his will. |
Trei zile mai târziu L-au arestat într-un cătun. Era flămând iar liniștea din câmpuri Îi risipesc groaza ce-i călea voința. |
| He was charged with desertion And eventually tried by court-martial. |
A fost învinuit de dezertare Și pân’ la urmă judecat De curtea marțială. |
| The evidence was heavy against him, And he was mute in his own defence. A dumb anger and a despair Filled his soul. |
Dovezile-mpotriva-i erau grele Iar dânsul nu s-a apărat. Îi era sufletul cuprins De mută deznădejde și mânie. |
| He was found guilty. Sentence: To suffer death by being shot. |
Au zis că-i vinovat. Sentința: Să fie omorât prin împușcare. |
| The sentence duly confirmed, One morning at dawn they led him forth. He saw a party of his own regiment, With rifles, looking very sad. The morning was bright, and as they tied The cloth over his eyes, he said to the assembly: „What wrong have I done that I should leave these: The bright sun rising And the birds that sing?” |
Iar după ce s-a confirmat sentința, L-au Scos afară-n fapt de zi. Văzu soldați din regimentul lui, Cu puști la umăr, triști de moarte. Era o zi frumoasă și pe când Ei îl legau la ochi cu-o zdreanță, Cornelius spuse adunării: – “Ce rău am făptuit că vreți să mă despart De răsăritul soarelui Și cântul păsărilor?” |
Herbert Read | traducere de Leon Levițchi |
* palidor este substantiv neutru („aliaj de paladiu și aur, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară”)
! palma-Maicii-Domnului este denumirea unei plante; este substantiv feminin și nu și-a schimbat grafia, dar a primit formă pentru genitiv-dativ – palmei-Maicii-Domnului. Aceleași modificări au apărut și în cazul substantivului !palma-pământului, care are acum genitiv-dativul palmei-pământului, dar și în cazul femininului !palmă-cu-spini – care are acum genitiv-dativul palmei-cu-spini și pluralul palme-cu-spini.
! a se pama trece în clasa reflexivelor, cu indicativul se pamează; este un franțuzism rar folosit și înseamnă „a leșina, a se pierde”
! pamfletar funcționează ca substantiv, dar și ca adjectiv; pentru masculin are pluralul pamfletari, iar pentru feminin are formele pamfletară-pamfletare
! pampas / pampa este, în funcție de formă, substantiv neutru / feminin (câmpie întinsă în America de Sud)
| When you have wearied of the valiant spires of this County Town, Of its wide white streets and glistening museums, and black monastic walls, Of its red motors and lumbering trains, and self-sufficient people, I will take you walking with me to a place you have not seen — Half town and half country—the land of the Canal. It is dearer to me than the antique town: I love it more than the rounded hills: Straightest, sublimest of rivers is the long Canal. I have observed great storms and trembled: I have wept for fear of the dark. But nothing makes me so afraid as the clear water of this idle canal on a summer’s noon. Do you see the great telegraph poles down in the water, how every wire is distinct? If a body fell into the canal it would rest entangled in those wires for ever, between earth and air. For the water is as deep as the stars are high. One day I was thinking how if a man fell from that lofty pole He would rush through the water toward me till his image was scattered by his splash, When suddenly a train rushed by: the brazen dome of the engine flashed: the long white carriages roared; The sun veiled himself for a moment, and the signals loomed in fog; A savage woman screamed at me from a barge: little children began to cry; The untidy landscape rose to life: a sawmill started; A cart rattled down to the wharf, and workmen clanged over the iron footbridge; A beautiful old man nodded from the first story window of a square red house, And a pretty girl came out to hang up clothes in a small delightful garden. O strange motion in the suburb of a county town: slow regular movement of the dance of death! Men and not phantoms are these that move in light. Forgotten they live, and forgotten die. |
Când ți se va urî de turlele acestui târg, De albele-i străzi largi, scânteietoarele-i muzee și monasticele ziduri negre, De-automobile stacojii, tramvaie-mpiedicate și figuri încrezătoare-n sine, Să mergem într-un loc pe care nu-l cunoști, Nici sat și nici oraș – Canalul. Mi-e mult mai drag ca vechiul burg; mai drag ca dealurile dimprejur; Canalul, cel mai drept și falnic dintre râuri. Am cunoscut furtuni și-am tremurat; am plâns, înspăimântat, în beznă; Însă nimic nu mă-nfioară-atât ca apa clară A liniștitului canal pe timp de vară la amiazi. Vezi svelții stâlpi de telegraf și sârmele sub apă? Căzând acolo, trupul ar rămâne spânzurat pe veci De firele dintre pământ și aer. Înalte-s stelele, iar apa e adâncă. M-am întrebat ce-ar face-un om căzut în apă de pe-un stâlp. Ar înota spre mine, dumicat de unde; Un tren ar trece val-vârtej; ar fulgera locomotiva; Vagoane albe, deșirate, ar scrâșni; O clipă s-ar ascunde soarele, semnalele și-ar da de veste-n ceață; Pe-un șlep m-ar huidui o disperată; copilașii ar zbiera; S-ar dezmorți peisajul adormit; un joagăr ar porni; O haraba ar hurui spre cheu, hamali s-ar clătina pe punți; Un moș voinic ar da din cap de la fereastra primului etaj Al unei case cubice și roșii, Și-o fată ar ieși să-ntindă rufe într-o grădiniță. Ciudat e freamătul din suburbia Orașului provincial; ciudat e dansul morții, lin și regulat! Sunt oameni, nu fantome, cei ce joacă-n reflector. Trăiesc uitați și în uitare mor. |
James Elroy Flecker | traducere de Leon Levițchi |
| The murmur of the mourning ghost That keeps the shadowy kine, ‘O Keith of Ravelston, The sorrows of thy line!’ |
Aşa se tânguia fantasma Care năluci de vaci păzea: „O, Keith din Ravelston, mi-a fost Osânda stirpei tale, grea…” |
© 2024 blog.ro-en.ro