Rezultate

16 iul.

a îndrăzni

Verbul a îndrăzni înseamnă „a avea curaj, a nu se teme, a nu-i fi frică”. Pare a fi obținut prin derivare, din „în” şi „drăzni”, ultimul fiind venit dintr-un slav mai vechi. Sinonimele sunt, în funcție de context, a cuteza, a se încumeta, a-şi îngădui, a pofti, a-şi permite, a se semeți, iar dintre antonime, menționăm a se jena, a se rușina, a se sfii, a se teme.

Este urmat mai ales de o propoziție complementară construită folosind conjunctivul şi-şi întregește sensul cu precizări de tipul „a risca biruind frica sau jena”, inclusiv în expresii precum „cine nu îndrăznește, nu izbutește”.

Continuare »

11 iul.

Mulţi termeni noi adăugaţi în Oxford English Dictionary

Peste 1200 de termeni suplimentari au fost adăugaţi în renumitul dicţionar.

S-a schimbat şi ultimul cuvânt din dicţionar. Acesta este „zyzzyva” (zih-zih-vah), o specie ţânţari originară din America de Sud, care îi ia locul lui „zythum”, bere antică egipteană de malţ. Conform entomologului Thomas Lincoln Casey în 1922, „zyzzyva” apare deja ca ultimul cuvânt din mai multe dicţionare, dar acum primeşte o atenţie deosebită deoarece OED este „purtătorul standard al dicţionarelor”, potrivit Washington Post. Potrivit blogului OED, „zyzzyva” ar putea fi considerat „o referinţă onomatopeică la zgomotul produs de ţânţar” şi e posibil să fi fost „ales în mod deliberat drept curiozitate alfabetică”.

Continuare »

19 mart.

a risca

Verbul a risca face parte dintr-o categorie specială, a termenilor care se referă la spiritul uman şi la capacitatea de a acţiona în lipsa unor garanţii definitive date de procesul de anticipare. În funcţie de pericolul pe care îl presupune, cuvântul are în vedere „a participa la o acţiune nesigură, a acţiona ori încerca la noroc” – explicaţie fără o vibraţie foarte puternică, ori „a-şi pune în primejdie viaţa, onoarea, a (se) expune unui pericol posibil” – situaţie în care implicaţiile sunt mai serioase, mai profunde. Indiferent de accepţie, acţiunea în sine presupune un element atitudinal, acela de „a-şi asuma riscul”.

Două dintre elementele explicative mi-au atras atenţia în mod deosebit. Primul – că în ciuda acestei foarte puternice participări personale pe care o implică, verbul nu se foloseşte cu valoare reflexivă: forma mă risc este învechită şi nerecomandată de norma actuală. Al doilea – că explicaţiile cuvântului par să se situeze într-o zonă negativă. Am întâlnit una singură care făcea referire la faptul că asumarea riscului se face „biruind frica sau jena”, toate celelate având în prim-plan mai curând ceea ce se poate pierde. Lucru pe care îl găsesc surprinzător, pentru că, de obicei, nu riscăm nimic fără a avea şi ceva şanse de câştig…

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro