|
Was he married, did he try To support as he grew less fond of them Wife and family? |
A fost căsătorit, a căutat Să-și sprijine soția și copiii Când nu i-au mai plăcut? |
| No, He never suffered such a blow. |
Nu. De-asemeni lovituri a fost scutit. |
| Said the Lion to the Lioness – ‘When you are amber dust, – No more a raging fire like the heat of the Sun (No liking but all lust) – Remember still the flowering of the amber blood and bone, The rippling of bright muscles like a sea, Remember the rose-prickles of bright paws |
I-a spus leoaicei leul: “Când vei fi doar praf de chihlimbar, Nu foc turbat cum este-al Soarelui (Nu dragoste, ci jar), Să nu uiți pârgul sângelui de chihlimbar Și mușchii unduioși ca marea liniștită Și ghearele lucioase, ghimpi de trandafir, |
| Though we shall mate no more Till the fire of that sun the heart and the moon-cold bone are one.’ |
Chiar dacă noi n-o să ne mai împerechem Până când focul inimii ce este soare Și oasele, mai reci ca luna, vor fi una”. |
| Said the Skeleton lying upon the sands of Time – ‘The great gold planet that is the mourning heat of the Sun Is greater than all gold, more powerful Than the tawny body of a Lion that fire consumes Like all that grows or leaps…so is the heart |
Întins pe-al Timpului nisip, vorbi scheletul: “Planeta falnică de aur care este Căldura Soarelui îndoliată Mai mândră-i ca tot aurul și mai puternic Decât roșcatul trup de Leu pe care focul Îl arde-așa cum arde tot ce crește sau tresaltă… |
| More powerful than all dust. Once I was Hercules Or Samson, strong as the pillars of the seas: But the flames of the heart consumed me, and the mind Is but a foolish wind.’ |
Așa e inima, ca pulberea mai tare. Hercule sau Samson am fost cândva, Puternic precum stâlpii mării, Dar focul inimii m-a mistuit iar mintea mea E doar smintită boare.” |
| Said the Sun to the Moon – ‘When you are but a lonely white crone, And I, a dead King in my golden armour somewhere in a dark wood, Remember only this of our hopeless love That never till Time is done Will the fire of the heart and the fire of the mind be one.’ |
Și Soarele îi spuse Lunii: “Când vei fi o biată hârcă albă Iar eu un rege mort cu za de aur într-un codru des, Atâta să-ți aduci aminte Despre iubirea noastră trecătoare ca furtuna: Că focul inimii și flacăra din minte Nu vor fi niciodată una”. |
Edith Sitwell | traducere de Leon Levițchi |
Verbul a drăgăni nu există în DOOM2, dar eu mi-l aduc aminte din copilărie, folosit în zona în care am crescut.
Micul dicționar academic îl precizează, se pare, ca regionalism sinonim cu a dezmierda. În Noul dicționar universal al limbii române, l-am găsit pe a drăgăli, folosit în sfera populară, cu sensul de a mângâia, a dezmierda. Și asta e tot…
Continuare »
| I must not think of thee; and, tired yet strong, I shun the thought that lurks in all delight— The thought of thee—and in the blue heaven’s height, And in the sweetest passage of a song. Oh, just beyond the fairest thoughts that throng This breast, the thought of thee waits hidden yet bright; But it must never, never come in sight; I must stop short of thee the whole day long. But when sleep comes to close each difficult day, When night gives pause to the long watch I keep, And all my bonds I needs must loose apart, Must doff my will as raiment laid away,— With the first dream that comes with the first sleep I run, I run, I am gathered to thy heart. |
Lupt să te-alung din gând; şi-adânc mă doare Că fug de a iubirii bucurie – Iubirea pentru tine – ce mă-mbie Din viers, din slăvi, din tot ce-i desfătare. Te port mereu în gând, spre neuitare, Şi-n piept, oh, ferec amintirea-ţi vie – Nicicând, nicicând zărită să nu fie; Lupt să te-alung din gând… şi ziua-i mare, Dar când adoarme zilnicul frământ, Când noaptea pune veghii căpătâi, Şi pot să lepăd jugul de pe mine Şi al voinţei frâu, ca pe-un veşmânt, – În primul vis din somnul cel dintâi Alerg, alerg, mă-ncuib sub sân la tine. |
| Alice Meynell | traducere de Tudor Dorin |
| The burden of fair women. Vain delight, And love self-slain in some sweet shameful way, And sorrowful old age that comes by night As a thief comes that has no heart by day, And change that finds fair cheeks and leaves them grey, And weariness that keeps awake for hire, And grief that says what pleasure used to say; This is the end of every man’s desire. |
Povara frumuseţii. Joc obscur, Iubire sinucisă fără rost Şi vârstă sosind noaptea ca un fur Ce-n timpul zilei bestie a fost; Schimbare-a dimineţii în apus, Urtât ce, treaz, se-aşteaptă-nchiriat Şi chin spunând ce poftele-au mai spus: Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat. |
| Cold in the earth—and the deep snow piled above thee, Far, far removed, cold in the dreary grave! Have I forgot, my only Love, to love thee, Severed at last by Time’s all-severing wave? |
Dormi în pământ, sub nea, dormi în neştire; în rece groapă dormi, pe cellalt mal. Au te-am uitat, tu, singura-mi iubire, de care mă desparte-al vremii val? |
© 2024 blog.ro-en.ro