| My lute, awake! perform the last Labour that thou and I shall waste, And end that I have now begun; For when this song is said and past, My lute, be still, for I have done. |
Lăută, haide să dăm glas Cântării ce ne-a mai rămas, Sfârşind ce-am început abia; Iar când eu nu voi mai cânta, Să taci şi tu, lăuta mea. |
Atunci când susţin cu tărie că dragostea este cea mai puternică forţă a universului, nu mă refer exclusiv la dragostea dintre un bărbat şi o femeie. Din câte am observat, şi dragostea pentru bani poate avea acelaşi rol pentru unii dintre noi; nu pentru mine, deci n-o să insist pe tema asta.
Mă voi opri, legat de motoare care mişcă lumea, la un verb care în viaţa mea înseamnă foarte mult: a împrieteni. Ce mi s-a părut interesant de la bun început, a fost lipsa de ambiguitate a acestui cuvânt: marchează, simplu, a deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. Frumos e faptul că are trei direcţii de manifestare: eu pot să mă împrietenesc cu tine, tu poţi să te împrieteneşti cu mine, dar se foloseste acelaşi cuvânt şi dacă altcineva ne împrieteneşte pe unul cu celălalt (adică face să ne împrietenim). Iarăşi interesant este faptul că există grade diferite ale acestui sentiment, de la amiciţie până la dragoste, dar pentru toate este folosită aceeaşi vocabulă, care presupune stabilirea unor relaţii bazate pe afecţiune deosebită, încredere şi stimă reciprocă, pe idei şi pe principii comune (în fine, uneori dragostea n-are-a face cu principiile, dar sunt bune când sunt).
Continuare »
| I must not think of thee; and, tired yet strong, I shun the thought that lurks in all delight— The thought of thee—and in the blue heaven’s height, And in the sweetest passage of a song. Oh, just beyond the fairest thoughts that throng This breast, the thought of thee waits hidden yet bright; But it must never, never come in sight; I must stop short of thee the whole day long. But when sleep comes to close each difficult day, When night gives pause to the long watch I keep, And all my bonds I needs must loose apart, Must doff my will as raiment laid away,— With the first dream that comes with the first sleep I run, I run, I am gathered to thy heart. |
Lupt să te-alung din gând; şi-adânc mă doare Că fug de a iubirii bucurie – Iubirea pentru tine – ce mă-mbie Din viers, din slăvi, din tot ce-i desfătare. Te port mereu în gând, spre neuitare, Şi-n piept, oh, ferec amintirea-ţi vie – Nicicând, nicicând zărită să nu fie; Lupt să te-alung din gând… şi ziua-i mare, Dar când adoarme zilnicul frământ, Când noaptea pune veghii căpătâi, Şi pot să lepăd jugul de pe mine Şi al voinţei frâu, ca pe-un veşmânt, – În primul vis din somnul cel dintâi Alerg, alerg, mă-ncuib sub sân la tine. |
| Alice Meynell | traducere de Tudor Dorin |
| Child of the pure unclouded brow And dreaming eyes of wonder! Though time be fleet, and I and thou Are half a life asunder, Thy loving smile will surely hail The love-gift of a fairy-tale. |
Copil cu fruntea pură, făr’ de nor, Şi cu minuni în ochi de vise plini! Deşi-i fugară vremea – eu cobor, Pe când tu sui mereu, cu paşii lini – Surâsul tău cu drag va-ntâmpina Darul iubirii în povestea mea. |
| Rome never looks where she treads. Always her heavy hooves fall On our stomachs, our hearts or our heads; And Rome never heeds when we bawl. Her sentries pass on—that is all, And we gather behind them in hordes, And plot to reconquer the Wall, With only our tongues for our swords. |
Pe drum Roma calcă de-a dreptul. Copitele-i greu ne apasă Mereu capul, pântecul, pieptul; De răcnete Romei nu-i pasă. Străjerii trec ţepeni, şi noi Din spate ne strângem în hoarde, Vrem Zidul să-l luăm înapoi, Cu-al vorbei tăiş, nu cu darde. |
| We are the Little Folk—we! Too little to love or to hate. Leave us alone and you’ll see How we can drag down the State! We are the worm in the wood! We are the rot at the root! We are the taint in the blood! We are the thorn in the foot! |
Noi – noi suntem Clanul-Pitic, Prea mic spre-a-l iubi ori urî; Ci daţi-ne pace un pic, Şi Urbea vom şti doborî! Noi suntem omida din lemne, Suntem putregai în tulpini, În sânge suspectele semne, Noi suntem ca-n talpă un spin! |
| Mistletoe killing an oak— Rats gnawing cables in two— Moths making holes in a cloak— How they must love what they do! Yes—and we Little Folk too, We are busy as they— Working our works out of view— Watch, and you’ll see it some day! |
Guzganii când funia taie – Când vâscul dă tufei de hac – Când borţi sapă molia-n straie – Grozav îi încântă ce fac! Da – şi noi, Norodul-Pitic, Suntem ca şi ei ocupaţi – Urzim (…dar voi nu ştiţi nimic) – Odată şi-odat’ o s-aflaţi! |
| No indeed! We are not strong, But we know Peoples that are. Yes, and we’ll guide them along To smash and destroy you in War! We shall be slaves just the same? Yes, we have always been slaves, But you—you will die of the shame, And then we shall dance on your graves! |
Nu, n-avem vlagă, dar ştim Pe alţii mai vajnici ca noi. Da, şi-o să-i călăuzim Bucăţi să vă facă-n război! Noi tot sclavi rămâne-vom? Bine! Căci tot sclavi am fost şi nainte! Voi – voi veţi muri de ruşine, Şi vă vom dansa pe morminte! |
| We are the Little Folk, we, etc. | Noi – noi suntem Clanul-Pitic etc. |
| Rudyard Kipling | traducere de Tudor Dorin |
| Come to me in the silence of the night; Come in the speaking silence of a dream; Come with soft rounded cheeks and eyes as bright As sunlight on a stream; Come back in tears, O memory, hope, love of finished years. |
Te-aştept să vii în liniştitul nopţii ceas, Te-aştept mereu în visul mut dar grăitor, Te-aştept să vii cu ochi senini şi dulce glas Ca susur de izvor. Să vii plângând, Iubire destrămată prea curând. |
| O dream how sweet, too sweet, too bitter sweet, Whose wakening should have been in Paradise, Where souls brimfull of love abide and meet; Where thirsting longing eyes Watch the slow door That opening, letting in, lets out no more. |
O, vis, o, dulce, amar şi dulce vis, Din care deşteptaţi, cu alţi îndrăgostiţi La fel ca noi, ne-am fi trezit în paradis De doruri mistuiţi. Vezi poarta, iată, Ea se deschide şi se-nchide doar o dată. |
| Yet come to me in dreams, that I may live My very life again though cold in death: Come back to me in dreams, that I may give Pulse for pulse, breath for breath: Speak low, lean low As long ago, my love, how long ago. |
Revino-n visul meu, de-ai şti cât te aştept! Voi încerca înfiorata viaţă-n moarte. Bătaia inimilor noastre un singur piept În el o să le poarte. Să me dezmierzi Ca altădat’, când nu credeam c-ai să mă pierzi. |
| Christina Rossetti | traducere de Virgil Frunză |
© 2024 blog.ro-en.ro