Mă aflam în faţa televizorului, când mi-a atras atenţia traducerea „a vinde castraveţi la grădinar” apărută în josul ecranului. Mie subtitrarea mi se pare o idee excelentă, care ar trebui să rămână în viaţă; o prefer întotdeauna traducerilor vorbite, cu actori români, şi o recomand chiar pentru copiii mici, tocmai pentru că au talente reale la vârste fragede pentru a-şi însuşi limbi străine. Ca toată lumea care ştie cât de cât engleză, urmăresc întotdeauna dialogul original, scrisul românesc servindu-mi într-un mod automat doar ca punct de sprijin. Şi cea mai mare distracţie e, uneori, cea a traducerilor „creative”.

În momentul despre care vorbesc, urechile mele auziseră „sell the Brooklyn Bridge„, iar traducerea mi s-a părut foarte departe de adevăr. Presupun că, zelos din cale-afară, unul dintre traducători căutase o „expresie” care să aibă, cât de cât, sonoritatea şi notorietatea celei din engleză, însă mie mi se pare că povestea cu „vândutul castraveţilor” e din altă grădină. Mai mult chiar, sensurile celor două expresii îmi sună fix pe dos. Pentru că toate referirile care se fac la „vinderea Podului Brooklyn” (şi care sunt extrem de numeroase în cultura americană) sugerează în substrat existenţa celei mai pure credulităţi. Cel care „cumpără castraveţi”, în situaţia asta, nu are o genă de grădinar în 50 de generaţii anterioare lui, şi mai şi crede că tot ce zboară se mănâncă. S-ar părea că vorba asta are rădăcini într-una dintre cele mai mari păcăleli ale secolului, numele celor care ar fi strâns ceva bănuţi de la emigranţii (plini de averi şi săraci cu duhul) proaspăt sosiţi în Ellis Island, fiind George C. Parker şi William McCloundy. Acuma… să nu vorbesc cu păcat, poate şi eu m-aş fi avântat să cumpăr o bucăţică de Americă ispititoare dacă aş avut cu ce, aşa că episodul este credibil. Istoricii rămân însă sceptici, considerând că povestea reală nu este cunoscută de nimeni şi susţinând că episodul rămâne doar o legendă urbană. Până la urmă, parcă nici la noi nu-l mai caută nimeni pe Irimia „care dă cu oiştea-n gard”, dar vorba trăieşte peste timpuri. Cel mai apropiat corespondent în româna noastră mi se pare extrem de plasticul „s-a-ntâlnit hoţu’ cu prostu’„, că dacă n-avem Brooklyn Bridge, lucrăm şi noi cu ce găsim.

Interesată să văd în ce contexte folosesc americanii expresia, am găsit într-un articol un foarte semnificativ titlu: „Bush Has a Brooklyn Bridge to Sell”. Asta mi s-a părut cea mai reuşită şi mai grăitoare dintre toate expresiile aflate în zona semantică, însă m-am trezit gândind, ca românul adevărat: „Eheheeeeeeeee, taică, să-i vedeţi pe-ai noştri politicieni la treabă! N-aveţi voi ‘brigi’ d-ăla cât ‘şoping’ facem noi în fiecare zi!”