27 ian.
„Song from Paracelsus” de Robert Browning
| Heap cassia, sandal-buds stripes Of labdanum, and aloe-balls, Smear’d with dull nard an Indian wipes From out her hair: such balsam falls Down sea-side mountain pedestals, From tree-tops where tired winds are fain, Spent with the vast and howling main, To treasure half their island-gain. |
Din cassia, santal înmugurind, fâşii De-aloes şi labdanum când şi când, Sau nard ce-o indiancă risipi Din părul ei: acest balsam căzând Din piedestal de munţi spre-al mării rând, Din vârf de pomi când adieri se-nclin, Risipă-i unei largi, vuinde mâini, Comornicind al insulei preaplin. |
| And strew faint sweetness from some old Egyptian’s fine worm-eaten shroud Which breaks to dust when once unroll’d; Or shredded perfume, like a cloud From closet long to quiet vow’d, With moth’d and dropping arras hung, Mouldering her lute and books among, As when a queen, long dead, was young. |
Împrăştiind dulceag leşin precum Vechi giulgii egiptene care praf Se fac dacă le desfăşori acum; mireasmă spulberată ca un vraf De nori, din loc închis, tăcut; canaf Urzit, de molii ros, ce-atârnă smult, Cum prin lăute putrezind şi cărţi ascult Juna regină ce-a murit demult. |
| Robert Browning | traducere de Grete Tartler |