21 iun.
„Evelyn Hope” de Robert Browning
| Beautiful Evelyn Hope is dead! Sit and watch by her side an hour. That is her book-shelf, this her bed; She plucked that piece of geranium-flower, Beginning to die too, in the glass; Little has yet been changed, I think: The shutters are shut, no light may pass Save two long rays thro’ the hinge’s chink. |
Frumoasa Evelyn Hope a murit! Şezi lângă ea şi vegheaz-o un ceas. Acesta-i e patul, acela raftul cu cărţi de citit, Ea a rupt muşcata aceea din vas Care şi ea începe să moară. Prea multe, cred, nu s-au schimbat; Oblonu-i închis, nicio lumină nu se strecoară, Doar două raze prelungi prin canat. |
| Sixteen years old, when she died! Perhaps she had scarcely heard my name; It was not her time to love; beside, Her life had many a hope and aim, Duties enough and little cares, And now was quiet, now astir, Till God’s hand beckoned unawares,— And the sweet white brow is all of her. |
Avea şaisprezece ani când s-a stins dintre noi! Cum nu mă numesc poate că bine nici nu-auzise; Nu era încă vremea ei de iubit; şi-apoi Viaţa-i era plină de speranţe şi vise, Cu trebuşoare destule, cu mici griji fel de fel, Când liniştită, când învolburată, Până ce din senin Domnul i-a făcut semn să vină la El, Şi fruntea ei albă e tot ce-a rămas din ea cea de-alt-dată. |
| Is it too late then, Evelyn Hope? What, your soul was pure and true, The good stars met in your horoscope, Made you of spirit, fire and dew— And, just because I was thrice as old And our paths in the world diverged so wide, Each was nought to each, must I be told? We were fellow mortals, nought beside? |
Şi-atunci, e prea târziu oare, Evelyn Hope? Cum! ţi-era sufletul pur şi cinstit, Stelele bune s-au strâns într-al tău horoscop, Din duh, foc şi rouă te-au plămădit – Şi doar fiindcă-aveam ani de trei ori cât tine Şi cărările noastre pe departe-au trecut, Străini să se spună c-am fost se cuvine? C-am fost semeni întru vremelnicie şi-atât? |
| No, indeed! for God above Is great to grant, as mighty to make, And creates the love to reward the love: I claim you still, for my own love’s sake! Delayed it may be for more lives yet, Through worlds I shall traverse, not a few: Much is to learn, much to forget Ere the time be come for taking you. |
Nu, hotărât nu! căci darnic e Domnul cel Mare al firii, Pe cât de puternic în a făuri toate cele, Şi El zămisleşte iubirea ca răsplată iubirii: Eu încă te cer, de dragul dragostei mele! Va mai fi poate, preţ de câteva vieţi, amânare, Prin lumi ce voi străbate, şi nu puţine: Multe sunt de-nvăţat, multe de lăsat în uitare Până ce va veni vremea să te iau pentru mine. |
| But the time will come,—at last it will, When, Evelyn Hope, what meant (I shall say) In the lower earth, in the years long still, That body and soul so pure and gay? Why your hair was amber, I shall divine, And your mouth of your own geranium’s red— And what you would do with me, in fine, In the new life come in the old one’s stead. |
Dar va veni vremea aceea – va veni în sfârşit Când, Evelyn Hope, ce-a însemnat (voi spune eu) oare Jos pe pământ, în anii ce-atât de mult s-au lungit, Acel trup şi suflet al tău, râzător ca un soare? De ce ţi-a fost părul de ambră, voi şti, Şi gura de roşul muşcatei tale aprinse – Şi ce voieşti tu, într-un sfârşit, a-mi hărăzi În viaţa cea nouă-ncepută în locul celei trecute şi stinse. |
| I have lived (I shall say) so much since then, Given up myself so many times, Gained me the gains of various men, Ransacked the ages, spoiled the climes; Yet one thing, one, in my soul’s full scope, Either I missed or itself missed me: And I want and find you, Evelyn Hope! What is the issue? let us see! |
Am trăit (voi spune) atât amar de-atunci, M-am săvârşit de-atâtea ori, Am câştigat în chip de tot atâţia oameni câştiguri prin munci, Am răvăşit veacurile, am răscolit prin atâtea comori; Însă un lucru, doar unul, ca-ntr-un ocean un strop cu alt strop, Sau eu nu-l găseam, sau nu mă găsea el pe mine: Ci vreau să te aflu, Evelyn Hope! Cum e povestea? Să vedem când se va face lumină! |
| I loved you, Evelyn, all the while. My heart seemed full as it could hold? There was place and to spare for the frank young smile, And the red young mouth, and the hair’s young gold. So, hush,—I will give you this leaf to keep: See, I shut it inside the sweet cold hand! There, that is our secret: go to sleep! You will wake, and remember, and understand. |
Te-am iubit, Evelyn, tot timpul, nespus! Mi-era inima plină cât nu-ncape-n ea? Ba era loc, şi cât încă, pentru fragedul sincer surâs, Pentru roşie frageda gură, pentru fragedul aur al părului ce vălurea. Şi-acum, să tăcem – îţi dau frunza aceasta ca s-o păstrezi: Uite, o-nchid în scumpă mâna ta rece! Aşa, e secretul nostru: somn uşor îţi urez! Te vei trezi, şi-ţi vei aminti, şi vei înţelege. |
| Robert Browning | traducere de Leon Leviţchi |