Verbul a respecta vine din limba franceză şi este folosit, în general, în situaţii care presupun „a avea, a simţi şi a manifesta respect faţă de cineva sau ceva, a trata cu respect”, stabilindu-se astfel sinonimie cu a aprecia, a cinsti, a stima, a onora, antonimul fiind a dispreţui. Verbul poate avea şi valoare reflexivă, însemnând „a-şi păstra demnitatea, a ţine la propria autoritate”.

Un alt sens al termenului se referă la „a nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament, de la un principiu etc.”, fiind echivalent cu a îndeplini, a onora, a ţine, a păzi. Atunci când are în vedere, de exemplu, recomandările şi prescripţiile medicului, înseamnă „a ţine seama de, a nu neglija, a acorda atenţia cuvenită”, foarte des folosindu-se sinonimul a urma. Una dintre expresiile cele mai frumoase este „a ţine (pe cineva) la respect”, adică a păstra distanţa, a nu permite cuiva o atitudine prea familiară.

Continuare »

Verbul de faţă se poate folosi cu valoare reflexivă – a se conforma – şi înseamnă “a se pune de acord cu ceva sau cineva, a se potrivi, a se adapta la ceva”, lucru ce presupune, cumva, supunerea din proprie iniţiativă la unele dispoziţii ori prescripţii, ori – într-o notă mai serioasă privind lucrurile – la un ordin, la o lege etc. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, termenul acesta are şi o dimensiune tranzitivă – a conforma – care se referă mai curând la “a face să se conformeze, a face să asculte”, deci a obliga la asta. Sinonimele pe care le putem utiliza nu sunt extrem de numeroase, verbul stabilind echivalenţe cu a (se) adapta, a (se) acomoda, a (se) aclimatiza, a asculta, a (se) supune, a urma. Dintre toate cele precizate în dicţionare, explicaţia care mi-a dat cel mai mult de furcă a fost cea care spunea “a deveni conform; a ajunge în stare de armonie”…

Continuare »