Verbul a (se) încărca vine dintr-un probabil *incarricare (latină) și are, în consecință, multe sensuri. Valoarea tranzitivă presupune „a umple (total sau parțial) un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva” sau „a pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal, pentru a fi transportat”. În aceste situații, complementele indică povara care se transportă ori animalul care transportă povara.

Verbul se poate referi și la acțiunea de „a introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv”. Dintr-un alt punct de vedere, termenul este echivalent cu a (se) acoperi, a (se) umple (+de). Sensul figurat presupune „a exagera cu scopul de a înșela”, putându-se referi în mod special la „a socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela)”, echivalent cu a exagera, a umfla, a spori, a mări.

Continuare »

Verbul a (se) obrinti se foloseşte în registrul popular, despre răni, bube ori, prin extindere de sens, despre părţi ale corpului, fiind rezultatul unei infecţii sau al frigului. Termenul vine din slava veche – obŭjentriti, şi este sinonim cu a se boboti, a se congestiona, a se inflama, a se irita, a se tumefia, a se umfla.

Nu sunt prea multe de spus despre verbul acesta. Poate doar că are o savoare aparte, care vorbeşte despre o vârstă a limbii noastre ce nu a supravieţuit decât în cărţile vechilor, şi pe care nu o vom mai recupera niciodată. Evident, din punct de vedere medical, riscul obrintirii nu a dispărut nici în vremurile noastre, el doar poartă un alt nume.

Continuare »

Cam orice, dar au nişte găuri pe la ortografie