14 iul.

“The Gardener XXV” de Rabindranath Tagore

„Come to us, youth, tell us truly why there is madness in your eyes?”
„I know not what wine of wild poppy I have drunk, that there is this madness in my eyes.”
„Ah, shame!”
„Well, some are wise and some foolish, some are watchful and some careless.
There are eyes that smile and eyes that weep
— and madness is in my eyes.”
”Tinere, spune-mi, de ce sunt ochii tăi plini de nebunie ?”
”Nu ştiu ce vin de maci sălbatici am băut, că-n ochii mei a apărut această nebunie.”
”Ruşine ţie!”.
”Există înţelepţi şi nebuni, prevăzători şi nepăsători.
Există ochi care zâmbesc şi ochi care plâng,
iar ochii mei sunt plini de nebunie!”
„Youth, why do you stand so still under the shadow of the tree?”
„My feet are languid with the burden of my heart, and I stand still in the shadow.”
„Ah, shame!”
„Well, some march on their way and some linger,
some are free and some are fettered
— and my feet are languid with the burden of my heart.”
”Tinere, de ce stai aşa de tăcut la umbra acestui copac?”
”Picioarele mi-s grele de povara inimii mele. Caut odihnă la umbra acestui pom”.
”Ruşine ţie!”
”Unii urmăresc drumul, alţii merg la întâmplare,
Unii sunt liberi, alţii înlănţuiţi.
Dar picioarele mele sunt grele de povara inimii mele.”
Rabindranath Tagore traducere de George Popa

21 apr.

„The Gardener V” de Rabindranath Tagore

I am restless. I am athirst for far-away things.
My soul goes out in a longing to touch the skirt of the dim distance.
O Great Beyond, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that I have no wings to fly, that I am bound in this spot evermore.
Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire.
Sufletul meu năzuieşte către neştiutele depărtări.
O, tu, Marele Dincolo, o, sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, uit mereu că nu am aripi să zbor, că sunt mereu legat de pământ.
I am eager and wakeful, I am a stranger in a strange land.
Thy breath comes to me whispering an impossible hope.
Thy tongue is known to my heart as its very own.
O Far-to-seek, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that I know not the way, that I have not the winged horse.
Mi-e sufletul arzător şi somnul nu mă prinde. Sunt un străin în ţară străină.
Tu murmuri la urechea mea o nădejde mai presus de putinţă.
Inima mea îţi cunoaşte glasul ca şi cum ar fi al ei.
O, Mare Necunoscut, o , sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, uit mereu că nu cunosc drumul, că nu am cal înaripat.
I am listless, I am a wanderer in my heart.
In the sunny haze of the languid hours, what vast vision of thine takes shape in the blue of the sky!
O Farthest end, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that the gates are shut everywhere in the house where I dwell alone!
Nu-mi aflu liniştea. Sunt străin de propria mea inimă.
în ceaţa însorită a orelor grele de dor, ce imensă viziune îmi apare despre tine pe azurul cerului!
O, Mare Necunoscut! O, Sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, mereu uit că pretutindeni gratiile sunt închise, în casa în care rămân singuratic.
Rabindranath Tagore traducere de George Popa

10 mart.

„The Gardener LXXXV” de Rabindranath Tagore

Who are you, reader, reading my poems an hundred years hence?
I cannot send you one single flower from this wealth of the spring, one single streak of gold from yonder clouds.
Open your doors and look abroad.
From your blossoming garden gather fragrant memories of the vanished flowers of an hundred years before.
In the joy of your heart may you feel the living joy that sang one spring morning, sending its glad voice across an hundred years.
Cine eşti tu, cititorule care-mi vei citi poemele, de azi într-o sută de ani?
Nu-ţi pot trimite nici măcar o singură floare din belşugul acestei primăveri, nici măcar un singur firicel de aur din bogatele mine ale acestor nori.
Deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară.
Culege din înflorita-ţi grădină înmiresmatele amintiri ale unor flori veştede, răsărite în urmă c-un veac.
În bucuria inimii tale o vei putea simţi şi pe aceea care a-nfiorat până la cântec inima unui frate de-al tău,
într-o dimineaţă de primăvară, făcându-l să-şi trimită glasul extatic la drum, către tine, cititorul meu de azi într-o sută de ani.
Rabindranath Tagore traducere de Petre Solomon

17 feb.

„The Gardener XXXI” de Rabindranath Tagore

My heart, the bird of the wilderness, has found its sky in your eyes.
They are the cradle of the morning, they are the kingdom of the stars.
My songs are lost in their depths.
Let me but soar in that sky, in its lonely immensity.
Let me but cleave its clouds and spread wings in its sunshine.
Inima mea, pasăre din sălbăticie şi-a găsit cerul în ochii tăi.
Ochii tăi sunt leagănul zorilor, ochii tăi sunt împărăţia stelelor.
Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi.
Lasă-mă să mă înalţ în aceste două ceruri în uriaşa lor singurătate.
Lasă-mă doar norii să le spintec, să le-mprăştii vâsliri de aripi în strălucirea lor plină de soare.

27 ian.

„The Gardener VI” de Rabindranath Tagore

The tame bird was in a cage, the free bird was in the forest.
They met when the time came, it was a decree of fate.
The free bird cries, „O my love, let us fly to wood.”
The cage bird whispers, „Come hither, let us both live in the
cage.”
Says the free bird, „Among bars, where is there room to spread
one’s wings?”
„Alas,” cries the cage bird, „I should not know where to sit perched in the sky.”
Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: „Vino, iubito, să zburăm în codru.”
Pasărea îmblânzită murmură: „Vino aici, să trăim alături în colivie.”
„Printre aceste gratii unde aş avea loc să-mi întind aripile?” spuse pasărea liberă.
„Vai! strigă prizoniera. Nu ştiu unde m-aş putea aşeza pe bolta cerească.”
The free bird cries, „My darling, sing the songs of the woodlands.”
The cage bird says, „Sit by my side, I’ll teach you the speech of the learned.”
The forest bird cries, „No, ah no! songs can never be taught.”
The cage bird says, „Alas for me, I know not the songs of the woodlands.”
„Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii.”
„Rămâi lângă mine! Te voi învăţa o muzică savantă.”
Pasărea pădurii răspunse: „Nu, nu! Cântecele nu se pot învăţa niciodată.”
Pasărea din colivie grăi: „Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii.”
Their love is intense with longing, but they never can fly wing to wing.
Through the bars of the cage they look, and vain is their wish to know each other.
They flutter their wings in yearning, and sing, „Come closer, my love!”
The free bird cries, „It cannot be, I fear the closed doors of the cage.”
The cage bird whispers, „Alas, my wings are powerless and dead.”
Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorinţa de a se cunoaşte.
Ele bat din aripi şi cântă: „Vino mai aproape, dragostea mea!”
Pasărea liberă strigă: „Nu pot, mi-e teamă de uşa închisă a coliviei tale.”
„Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase şi moarte.
Rabindranath Tagore traducere de George Popa

© 2023 blog.ro-en.ro