Verbul a (se) speria are origine incertă, cea mai probabilă variantă fiind un latinesc derivat din pavor („stare de groază, provocată de imagini terifiante, în timpul somnului”). Primul sens se referă la „a (se) umple de frică, de spaimă”, fiind sinonim cu a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. Valoarea tranzitivă înseamnă „a face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă”, iar prin restrângere de sens, are în vedere acțiunea de „a stârni un animal din culcuș”.

Sunt destul de numeroase expresiile în care apare: se sperie și de umbra lui se spune despre o ființă foarte fricoasă, a-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul înseamnă a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi. Tot astfel, a speria lupul cu pielea oii presupune a încerca zadarnic să intimidezi pe cineva. În afară de acestea, termenul are și o conotație pozitivă, folosită mai ales în registrul familiar, similară cu a fi surprins sau a uimi, a ului (prin splendoare, frumusețe, calități), de unde locuțiunea de speriat (ieșit din comun, uimitor; extraordinar).

Continuare »

Verbul a (se) dezbrăca se referă, în dicţionare şi în general, la oameni. Are un sens propriu, care trimite la acţiunea de „a(-şi) scoate hainele de pe corp, a (se) lăsa fără îmbrăcăminte”. Aşa privind lucrurile, sinonimele pot fi – în funcţie de context – a scoate, a trage, a lepăda, a (se) despuia, a (se) dezgoli. Dicţionarele mai indică un învechit – a (se) dezveşti, un regionalism – a (se) târşi, ori familiarul a (se) dezechipa. Verbul are, de asemenea, un sens figurat, făcând referire la „a lipsi complet pe cineva de avere, de tot ce are”, moment în care devine sinonim cu a jefui, a prăda, a despuia (tot cu sens figurat).

Continuare »