Verbul a (se) chinui are doar două sensuri fundamentale, dar surprinzător de multe sinonime, ce au însă în vedere grade diferite de intensitate. Înseamnă, în primul rând, „a produce sau a îndura suferinţe fizice sau morale intense, a (se) supune unui chin”, pornind de la semnificaţia substantivului al cărui derivat este (cu sufixul -ui).

Pe de altă parte, forma reflexivă se poate referi şi la „a face, a depune eforturi susţinute pentru a realiza ceva, a se strădui din răsputeri”. Dar oricare i-ar fi sensul, verbul acceptă acum, conform noului DOOM, două forme pentru indicativ prezent (eu chinuiesc/chinui) şi pentru conjunctiv (el să chinuiască/chinuie).

Continuare »

Verbul a boli are nuanţă populară şi este folosit pentru a sublinia o foarte neplăcută situaţie, în care organismul se simte foarte rău, până la incapacitatea de a-şi menţine poziţia verticală. Nu are foarte multe sensuri, dar şi cele pe care le are sunt nesuferite şi detestate de toată lumea. Înseamnă „a fi bolnav timp îndelungat (de o boală lungă sau cronică)”, fiind sinonim cu a suferi, a zăcea.

Atât verbul, cât şi substantivul rudă bună cu el vin din slavă şi s-au aclimatizat perfect, încât cu greu se poate imagina înlocuirea cuvântului boală cu un altul, echivalent. Definiţia acestuia spune „modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul”, iar sinonimele indicate sunt maladie, afecţiune, beteşug, rău, suferinţă.

Continuare »

Verbul a suferi este unul foarte neplăcut şi se referă, în primul rând, la „a încerca, a simţi o durere fizică sau morală”. Într-un registru mai puţin dramatic, termenul poate avea în vedere „a avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt”, mergând, în funcţie de gravitate, până la „a fi supus unei pedepse, a fi condamnat”. Cuvântul face trimitere, în anumite contexte, la o reacţie, la o atitudine, însemnând „a îndura cu tărie şi calm (o pierdere)” ori „a admite în mod conştient şi tacit”. În funcţie de sens, sinonimele sunt foarte numeroase: a admite, a chinui, a consimţi, a experimenta, a încerca, a îndura, a îngădui, a înghiţi, a mistui, a pătimi, a permite, a răbda, a suporta, a susţine, a tolera.

Continuare »

Verbul a pedepsi apare ca un răspuns firesc la eroarea umană, cu grade diferite de gravitate. Înseamnă „a aplica cuiva o pedeapsă”, fie pentru o greşeală, fie pentru o infracţiune săvârşită. Termenul se poate referi la „a supune unor chinuri” ce pot fi de natură fizică sau morală, dintre toate acestea cea mai dură fiind (dacă e făcută bine şi cu reale remuşcări) auto-pedepsirea – a se chinui, a se tortura, a suferi. Foarte interesante mi s-au părut a fi sinonimele, extrem de numeroase şi diferite din punct de vedere semantic, în funcţie de domeniul de aplicabilitate.

Cea mai răspândită utilizare se circumscrie spaţiului juridic, mergând de la a sancţiona, până la a condamna, a osândi. Una dintre cele mai aprige instanţe de pedepsire este însă cea divină, motiv pentru care, foarte des, Dumnezeu bate, ceartă, obliceşte, răsplăteşte ori răzbună. Iar sinonimele utilizate în spaţiul sacrosanct al Bisericii sunt a canoni, chiar a chinui şi a căzni. Forme extreme ale pedepselor pot face trimitere la termeni având conotaţii mai dure, precum a schingiui sau a tortura. E ciudat… într-o religie în care verbul fundamental este a ierta, cu întoarcerea celuilalt obraz – deci antonimul perfect…

Continuare »