21 mai

a amorţi

Verbul a amorți vine, probabil, din latină (*ammortire=admortire) și se folosește, în primul rând, pentru ființe, despre corpul sau o parte a corpului lor, însemnând „a pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitanți exteriori, a deveni, pentru un timp, insensibil, a rămâne ca mort”. Pe de altă parte, el se poate referi la animale, având în vedere obiceiul lor de „a intra în perioada de hibernare”.

Termenul are, evident, și un sens figurat – „a-și pierde vigoarea, puterea sau vioiciunea, a slăbi în intensitate”. Despre sol, apă sau zăpadă, se folosește cu sensul de „a îngheța ușor, pe deasupra”, iar despre procese, suferințe fizice sau sentimente – „a face să se atenueze, chiar să înceteze”.

Sinonimele îmi par foarte numeroase: a adormi, a amuți, a se atenua, a (se) diminua, a domoli, a hiberna, a insensibiliza, a încetini, a încremeni, a înțepeni, a lâncezi, a (se) opri, a paraliza, a potoli, a slăbi, a (se) stinge. Singurul antonim precizat de dicționare este a se dezmorți.

Continuare »

17 nov.

a (se) potoli

Verbul a (se) potoli are două sensuri de bază, primul dintre acestea referindu-se la fenomene ale naturii – „a pierde sau a face să-şi piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.”, situaţie în care este sinonim cu a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) ogoi, a ostoi, a (se) tempera. Termenul poate avea în vedere şi sensul „a înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acţiune în desfăşurare”, fiind sinonim cu a (se) încheia, a (se) sfârşi, a (se) termina.

Varianta reflexivă a verbului se foloseşte despre foc sau o materie – „a arde mocnit”. De asemenea, se poate referi la persoane şi manifestările lor, având în vedere sensul de „a ajunge la o stare de linişte, a(-şi) recăpăta calmul”, echivalent cu a (se) astâmpăra, a (se) cuminţi, a (se) stăpâni. Sunt, pe lângă acestea, şi alte sinonime des folosite: a amuţi, a atenua, a compensa, a despăgubi, a dispărea, a înceta, a (se) modera, a muţi, a răsplăti, a reduce, a (se) reţine, a stăpâni, a stăvili, a (se) stinge.

Continuare »

30 dec.

a (se) săvârşi

Verbul a (se) săvârşi face parte dintre acelea care mie mi se par tare frumos sunătoare. Primul lui sens, cel actual, se lămureşte prin sinonimia cu a face, a înfăptui, a îndeplini – adică „a face să aibă loc, a transforma în fapt”, având uneori şi conotaţie negativă, echivalentă cu a comite. Celelalte două sensuri ale termenului sunt considerate învechite şi regionale, însemnând – pe de o parte – „a duce ceva la bun sfârşit, a termina cu bine”, iar atunci când are valoare reflexivă chiar a muri.

Mulţimea de verbe echivalente regăsite în dicţionarele de sinonime m-a luat complet pe nepregătite; sunt multe şi extrem de variate, referindu-se la tot felul de sfârşituri şi la tot soiul de situaţii. Le înşir aici, fără a le diferenţia după semnificaţie şi înrudiri: a alcătui, a asasina, a celebra, a comite, a compune, a constitui, a deceda, a dispărea, a (se) duce, a executa, a forma, a isprăvi, a încheia, a muri, a oficia, a omorî, a pieri, a prăpădi, a realiza, a răposa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima, a termina, a ucide

Continuare »

26 aug.

a se duce

Verbul a se duce are cu totul alte valenţe decât corespondentul său tranzitiv. Înseamnă, mai întâi, „a merge, a se deplasa, a pleca undeva sau către cineva”. Nu presupune întotdeauna stabilirea unei ţinte precise, a unei finalităţi, putând fi sinonim cu a colinda, a cutreiera, ori referindu-se la „a pluti pe apă sau a zbura în aer”, la voia întâmplării. De asemenea, unul dintre sensurile sale nu are în vedere elemente concrete, ci se foloseşte cu privire la timp, veşti, zvonuri, gânduri, stabilind sinonimie cu a trece, a se răspândi, a se împrăştia. Semnificaţia figurată are sinonime variate, de la a dispărea, a se stinge, până la a se sfârşi, a muri.

Foarte numeroase şi sugestive sunt expresiile în componenţa cărora intră acest verb. Astfel, se poate transmite dorinţa, ardoarea ori nerăbdarea de a ajunge undeva – a se duce drept / într-un suflet / glonţ / puşcă / întins, ori distanţa mare care se parcurge – a se tot duce. În altă ordine de idei, se poate referi la măritiş – a se duce după cineva, ori la distrugere, la prăbuşire – a se duce de râpă / pe copcă / pe gârlă / pe apa sâmbetei. Poate exprima neîncrederea – du-te-ncolo!, agitaţia – du-te-vino, ocara – du-te dracului!. În mod special, structura ducă-se pe pustii! poate denumi epilepsia sau e un eufemism pentru a denumi diavolul (aghiuţă, necuratul).

Continuare »

13 iul.

a muri

Verbul de astăzi este unul pe care foarte mulţi dintre noi îl consideră extrem de neplăcut şi preferă să-l ignore cea mai mare parte a vremii, pentru că a muri înseamnă „a înceta de a mai trăi”, „a se stinge din viaţă”. Moştenit din latinescul moriri, cuvântul stabileşte sinonimie cu surprinzător de mulţi termeni din diferite registre stilistice; cele mai comune echivalente sunt a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba; mai rar folosite sunt cele cu tentă livrescă – a expia, a repauza; din sfera celor învechite putem aminti pe a se săvârşi, a se pristăvi, a se proslăvi, a se petrece, iar din câmpul celor ireverenţioase cu tentă argotică a crăpa, a plesni, a se sparge, a se curăţa, a o mierli. De asemenea, în afară de oameni, se poate referi şi la plante (cu sensul de a se usca, a se veşteji), la diverse forme de emisie energetică, luminoasă, sonoră (făcând referire la „a înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ, a se pierde treptat”, a se stinge, a se epuiza, a se extenua), la sentimente şi credinţe (poate muri iubirea sau speranţa), la forme de civilizaţie ori limbi („a înceta de a mai exista, printr-o evoluţie lentă, a ajunge în declin, a apune”).

Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro