Verbul a importuna face parte dintre verbele cele (relativ) noi, care au ajuns la noi pe filieră franceză – din importuner, dar există, de pildă, și în italiană – importunare. Semnificațiile nu sunt deloc numeroase, verbul având în vedere acțiunea de „a plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa; a supăra cu cereri neîncetate”.

Termenul este livresc şi se utilizează destul de rar, dar are extrem de multe sinonime: a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a plictisi, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura. De remarcat faptul că există și un element substantival/adjectival corespunzător – importun, mai rar folosit decât echivalentul său, inoportun (cu rădăcini în latinescul importunus), pentru care nu există, însă, un verb (a inoportuna nu este o formă acceptată).

Continuare »

Despre verbul a agasa (venit din franţuzescul agacer) aveam impresia că are un singur sens, extrem de clar şi concis. Înseamnă „a plictisi cu insistenţe”, iar sinonimele sunt destul de numeroase – a deranja, a enerva, a exaspera, a incomoda, a irita, a plistisi, a stânjeni. Aşa cum se observă cu uşurinţă, accentul cade, din acest punct de vedere privind lucrurile, pe senzaţia de disconfort pe care o astfel de acţiune o provoacă „agasatului”.

Schimbând puţin perspectiva asupra lucrurilor, se pare că verbul mai are un sens, care insistă pe intenţia „agasantului” de a provoca o reacţie, însemnând „a irita în mod intenţionat, îndemnând la acţiuni duşmănoase”, fiind antonim al lui a calma. Sinonimele sunt cel puţin la fel de numeroase ca şi în celălalt caz – a aţâţa, a hărţui, a incita, a instiga, a întărâta, a provoca, a stârni, a zădărî.

Continuare »

Am avut întotdeauna impresia că verbul a împiedica este un derivat al substantivului piedică. DEX-ul indică însă la etimologie „lat. impedicare”, lucru ce are după părerea mea implicaţii psihologice, oferind şi un soi de explicaţie despre obiceiurile noastre de naţie. Că nu te joci cu moştenirea, ci te conformezi!

Continuare »