Verbul a motiva nu are prea multe sensuri, dar am descoperit că-s acoperite toate, zilele astea. Vine din franceză (motiver) și este un verb tranzitiv care se referă, în primul rând, la „a expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni” sau „a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere”, fiind sinonim cu a legitima, a arăta, a explica, a expune, a îndreptăți, a susține.

Cel de-al doilea sens al termenului este unul mai special, utilizat în legătură cu situațiile școlare (ale elevilor și ale studenților), având în vedere obligația de „a prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri”, accepție echivalentă, pe lângă celelalte variante, cu a scuza, a justifica.

Continuare »

Sensul verbului a ierta presupune scutirea cuiva de o pedeapsă, trecerea unei vini cu vederea, dispensarea cuiva de o obligaţie, eliberarea de o acuzaţie, şi alte câteva lucruri asemănătoare. În mai toate locurile unde se explică vorbe, a ierta este sinonim cu a scuza. Nu şi-n capul meu… Diferenţa – mi se pare mie fundamentală şi de netăgăduit – se referă la gravitatea greşelii. Este foarte interesantă etimologia, pentru că termenul vine din latinescul libertare, care înseamnă „a cruţa”, un cuvânt foarte serios, care are implicaţii semantice profunde ce se referă la salvarea celui în culpă. De aici provine, probabil, sensul pe care îl are cuvântul atunci când este utilizat în sfera bisericească, stabilind sinonimie cu a absolvi şi a dezlega – de păcate.

Continuare »

Se foloseşte foarte des structura „îmi cer scuze”, pentru a ruga pe cineva să ierte o greşeală pe care am comis-o. Formula este însă extrem de nefericită, pentru că privită mai atent îşi dezvăluie ambiguitatea. „Îmi cer scuze” (mie) – adică eu faţă de propria-mi persoană? Ca să nu mai spunem de mult-abuzatul „vă cer scuze” care, analizat logic, poate fi înţeles chiar ca o pretenţie la păreri de rău din partea celuilalt. Convenind, prin urmare, că „a-ţi cere scuze” e o treabă foarte periculoasă, putem să-l folosim, în schimb, pe a (se) scuza.

Continuare »

Există o categorie aparte de cuvinte pe care lingviştii o numesc, folosind o interesantă sintagmă, „false friends”. Asta înseamnă, dacă ar fi să dăm un echivalent românesc la fel de plastic, „falşi prieteni”. Expresia în sine este o structură de tipul celor pe care le denumeşte, deoarece distrage atenţia, orientând-o fals spre ceea ce numim în mod obişnuit „prieten”. De fapt, semnalizează ceva ce am putea intitula „păcăleli lingvistice”: termeni care la prima vedere par a ne fi cunoscuţi şi a nu ridica niciun fel de probleme de înţelegere şi de traducere. Impresia se bazează pe aparenta asemănare cu termeni care sună aproximativ identic în limba pe care o cunoaştem nativ, dar se traduc cu totul şi cu totul altfel.

Continuare »