Verbul a (se) întrerupe este obținut prin compunere (între– + a rupe), după model francez – interrompre. Înseamnă, în primul rând, „a (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități”. Varianta tranzitivă se referă la acțiunea de „a opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva; a stingheri pe cineva de la ceva”.

Folosit mai ales în limbaj artistic – rar în alte circumstanțe, dar, cu toate acestea, menționat în dicționare – apare a întrerumpe (mai apropiat de etimonul franțuzesc). Sinonimele sunt însă foarte numeroase: a conteni, a (se) curma, a (se) frânge, a înceta, a (se) opri, a părăsi, a reteza, a (se) rupe, a(-și) sista, a stăvili, a suspenda, a (se) tăia. Mai puține sunt regionalismele și arhaismele: a prerumpe, a pristoi, a stâmpi, a zăticni.

Continuare »

Verbul a dezbina face parte dintre acelea care nu prea lasă posibilităţi de interpretare şi loc de sentimente plăcute. Se referă la a face să nu se mai înţeleagă, a învrăjbi şi, de cele mai multe ori, necesită un factor extern pentru a se produce, ori trimite la a se desface, a se separa, a se rupe din interior. Nu insist asupra părţii lingvistice, dar vreau să vorbesc despre relele care mi l-au adus în atenţie…

Lumea în care trăiesc eu (mă refer la cea exterioară, independentă de fiinţa mea profundă) pare să aibă la bază vechiul dicton latinesc Divide et impera. Oamenii se detestă gratuit, fără să ţină cont de diferenţa reală şi naturală dintre ei, pentru că aşa au fost deprinşi, iar lucru acesta pare să fi devenit o armă de nădejde a celor care se tot perindă în vârful… lanţului trofic.

Continuare »