Verbul a (se) sprijini este derivat al substantivului neutru sprijin, și are un singur sens propriu, definit în dicționare cu ajutorul lexemelor sinonime: a (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti. Celelalte sensuri sunt figurate, plecând de la primul. Mai întâi, se referă la „a pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) baza ori întemeia pe ceva”, dar poate avea semnificația de „a ajuta pe cineva sau ceva”, adică a ocroti, a proteja, sau „a-și da concursul la ceva”.

Există și accepții învechite ale verbului, cum e cea regională care se referă la „a ține piept unui atac”, echivalent al lui a rezista. Tot astfel, un sens arhaic al termenului era sinonim cu „a susține, a fi de părere că”, iar unul regional avea în vedere acțiunea de „a opri în loc, a apuca, a prinde”. În această ordine de idei, sinonimele sunt extrem de numeroase (pe lângă cele deja menționate) – a aciua, a ajuta, a apăra, a apuca, a asigura, a bizui, a confirma, a cuibări, a eschiva, a feri, a întâmpina, a lua, a oploși, a opri, a para, a patrona, a primi, a prinde, a pripăși, a purta, a servi, a sluji, a sta, a ține. Și nu am deloc pretenția de a fi epuizat lista…

Continuare »

Verbul a (se) susține este unul destul de des utilizat și are foarte multe sensuri, precum și numeroase sinonime; vine din limba latină – sustinere, formându-se de la a ține, conform franțuzescului soutenir. Prima accepție a termenului este cea proprie, care funcționează în planul concretului, referindu-se la „a servi de suport (unui lucru), a face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne)”, dar și „a ajuta, a sprijini pe cineva (să nu cadă)”. Cel de-al treilea sens propriu aparține formei reflexive a verbului și înseamnă „a se ține în picioare”, dar și „a-și câștiga existența, a se întreține singur”.

Toate celelalte semnificații ale termenului se situează în sfera figurată, fie că are în vedere „a lua atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză”, fie că se referă la „a aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii, a afirma cu tărie ceva, a apăra cu fermitate”, la „a ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană” ori chiar la „a se menține pe poziție, a-și păstra poziția (socială)”. O utilizare aparte a verbului are în vedere acțiunea de „a prezenta în fața unei comisii sau a unui consiliu (în vederea unei calificări), a se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post”.

Continuare »

Verbul a (se) odihni face parte dintre cele frumoase, de vacanţă, pe care le iubim. Desigur, se poate referi şi la perioade mai scurte de timp, dar nu intru acum în detalii. Explicaţia de bază precizează „a întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, pentru a se reface”, însă termenul poate descrie şi starea propriu-zisă, aceea de „a se afla, a fi în repaus, a se repauza”. Scopul este acelaşi, de restabilire a forţelor fizice sau intelectuale, prin absenţa unei activităţi pe care o numim, în general, muncă.

În anumite circumstanţe, verbul are în vedere acţiunea unei alte persoane, care ar avea puterea şi capacitatea de „a lăsa să stea la odihnă, a pune la repaus, a da ori a oferi cuiva oferi odihnă”, însemnând, printr-o extindere de sens interesantă, „a adăposti, a găzdui”. Două expresii frumoase mi-au atras atenţia: pe odihnit(e) – adică „după un interval de odihnă, fără oboseală, fără zor, comod, ori în linişte, în tihnă” şi a odihni bucatele/mâncarea – „a se odihni după prânz, a-şi face siesta”.

Continuare »