Verbul a îngădui are un prim sens tranzitiv, care înseamnă „a da voie; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa”, fiind sinonim, în acest caz, cu a admite, a încuviința, a lăsa, a permite, a tolera. Reflexivul reciproc se folosește în limbajul popular, fiind echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a se avea bine, a trăi în armonie”, în timp ce o altă accepție populară a termenului presupune „a avea răbdare, a da răgaz, a lăsa pe altă dată”, adică a aștepta sau a amâna, a păsui. Ca regionalism, este utilizat ca echivalent al lui a întârzia, a zăbovi.

Are, de asemenea, și valori care presupun o conștientizare voită a unei realități – un reflexiv construit cu dativul subiectului („a-și da voie în mod conștient, a-și asuma dreptul”) și un intranzitiv („a-și reține dorința de a face ceva”). O serie de termeni echivalenți, care funcționează în registrul arhaic ori regional, îi dau o savoare deosebită: a aprobălui, a întemeia, a obicni, a ogodi, a se pleca, a pozvoli, a se prinde, a pristăni, a volnici.

Tot astfel, mai are, pe lângă cele menționate, extrem de multe alte sinonime, în funcție de context: a absolvi, a accepta, a aproba, a autoriza, a concede, a concepe, a consimți, a cuteza, a da, a diminua, a domoli, a ierta, a împăca, a încuviința, a îndrăzni, a îndreptăți, a îndritui, a se îndupleca, a îndura, a înghiți, a înțelege, a se învoi, a justifica, a prilejui, a primi, a răbda, a scuti, a slăbi, a suferi, a suporta. Și lista ar putea continua…

Continuare »

Verbul a (se) îngădui vine din limba maghiara (engedni) şi înseamnă „a da voie, a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să; a admite în mod conştient şI tacit”. În registrul popular, reflexiv reciproc este echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie”, iar nuanța tranzitivă sau intranzitivă înseamnă „a avea răbdare, a da răgaz; a lăsa pe altădată”.

Sinonimele sunt foarte numeroase: a admite, a aproba, a accepta, a consimți, a aştepta, a amâna, a diminua, a domoli, a slăbi, a întârzia, a păsui, a zăbovi, a concepe, a absolvi, a ierta, a se îndupleca, a scuti, a împăca, a încuviința, a înțelege, a îndreptăți, a înghiți, a îndura, a lăsa, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera etc.

Continuare »

Verbul a suporta vine din limba franceză (supporter), moștenit încă din latină (supportare) și are două sensuri principale. Cel dintâi înseamnă „a avea forța necesară pentru a îndura o suferință fizică sau morală, cu tărie și calm”, fiind sinonim cu a duce, a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a trage.

Folosit în construcții negative, este echivalent cu a admite, a concepe, a da voie, a îngădui, a permite, a tolera, ori cu figurate precum a înghiți, a mistui. Atunci când se referă la persoane, presupune „a accepta, admițându-i prezența și făcând abstracție de neajunsuri”, iar la fapte supărătoare – „a admite în mod conștient și tacit”.

Un alt sens se referă la „a susține o greutate, o povară; a rezista la…” sau la „a avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească”, echivalent al lui a sprijini, a finanța (greutăți fizice sau dificultăți financiare). Sinonimele regionale sunt destul de numeroase (și nu se referă doar la ultima accepție) – a pristăni, a obicni, a volnici, a honipsi, a pristui.

Continuare »

Verbul a tolera are o definiţie sintetică, ce pare a-i acoperi sensul general – „a îngădui, a permite o situaţie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea”. Pe de altă parte, există şi câteva nuanţe, căci se poate referi la persoane („a accepta, admiţând în apropiere şi făcând abstracţie de neajunsuri”), la fapte supărătoare nepermise („a admite în mod conştient şi tacit”) sau la tratamente şi medicamente („a suporta fără reacţie de respingere”).

Termenul vine din franţuzescul tolérer, cu rădăcini în latină – tolerare, şi stabileşte sinonimie (pe lângă numeroasele verbe menţionate mai sus) cu a răbda, a suferi, a suporta, având în vedere o indulgenţă sporită faţă de lucruri pe care, în general, nu le aprobăm sau nu ar trebui să le permitem. Prin urmare, termenul este mult mai complex, iar tolerant, cu adevărat, nu este decât cel care acceptă inacceptabilul – cel puţin inacceptabilul, din punctul lui de vedere.

Continuare »

Verbul a suferi este unul foarte neplăcut şi se referă, în primul rând, la „a încerca, a simţi o durere fizică sau morală”. Într-un registru mai puţin dramatic, termenul poate avea în vedere „a avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt”, mergând, în funcţie de gravitate, până la „a fi supus unei pedepse, a fi condamnat”. Cuvântul face trimitere, în anumite contexte, la o reacţie, la o atitudine, însemnând „a îndura cu tărie şi calm (o pierdere)” ori „a admite în mod conştient şi tacit”. În funcţie de sens, sinonimele sunt foarte numeroase: a admite, a chinui, a consimţi, a experimenta, a încerca, a îndura, a îngădui, a înghiţi, a mistui, a pătimi, a permite, a răbda, a suporta, a susţine, a tolera.

Continuare »