Verbul a ospăta vine din latinescul hospitare, are două variante fonetice cunoscute – a ospita și a ospeta – și două sensuri principale. Unul dintre acestea este dat de dicționare ca fiind cel actual (de care ne vom și ocupa astăzi), pe când cel de-al doilea apare ca învechit și popular – a mânca, iar prin extindere de sens – a petrece, a benchetui, a chefui, a prăznui.

Primul sens însă – cum spuneam, folosit azi – se referă la „a primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură (din belșug)” ori, pur și simplu, „a da de mâncare”, sinonim cu a trata, a cinsti, a omeni, a servi, a tratarisi.

Continuare »

Verbul a petrece vine, se pare, din latinescul *petraicere și are grozav de multe sensuri. De la – pur și simplu – „a-și duce viața”, până la – deloc simplul – „a conduce la groapă”, cuvântul ăsta pare a acoperi cele mai multe dintre momentele esențiale ale existenței umane. Cu o elasticitate semantică impresionantă, guvernează orice aspect al petrecerii noastre pe această planetă.

Dintre toate aceste accepții însă, m-am oprit la cea mai plăcută: „a-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a consuma timpul în distracții, a se deda plăcerilor lumești”. Este sinonim cu a (se) amuza, a chefui, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a râde, a se veseli.

Continuare »

Verbul a serba înseamnă „a marca printr-o solemnitate” şi este echivalent cu a sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.), fiind, în acelaşi timp, şi elementul de la care se formează o întreagă familie lexicală (a sărbători vine din sărbătoare, care se formează de la a serba cu sufixul -ătoare).

Termenul este moştenit chiar din limba latină, din servare, iar sinonimele sunt destul de numeroase, utilizate în contexte diferite: a aniversa, a celebra, a cinsti, a comemora, a lăuda, a omagia. În mod cât se poate de evident şi de mulţumitor, se asociază cu liniştea şi cu odihna, referindu-se şi la „a ţine sărbătoare”, stabilind sinonimie cu a nu lucra, a prăznui.

Continuare »

Verbul a sărbători e la promoţie în luna decembrie, cea binecuvântată: pe unde te-ntorci, dai de vreo urmă a lui. Cercetând mai îndeaproape despre el, am descoperit cu surprindere că este obţinut din sărbătoare (substantiv care s-a format, la rândul lui, din verbul a serba) şi toate conotaţiile lui au, desigur, legătură cu aceasta. Mai mult decât atât, în funcţie de motivul care o generează, acţiunea de a sărbători poate să se refere la circumstanţe diverse.

Dincolo de toate însă, cuvântul are un singur sens generic – „a-şi manifesta sentimentele de admiraţie, de bucurie, de entuziasm faţă de o persoană sau faţă de un eveniment, printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a marca printr-o solemnitate”. Sinonimele sunt destul de puţin numeroase, în funcţie de specificul evenimentului care stă la baza sărbătorii – a aniversa, a celebra, a comemora (cu reguli ceva mai stricte de utilizare), a prăznui, a serba.

Continuare »