| – Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Şi de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. |
„Forest, trusted friend and true, Forest dear, how do you do? Since the day i saw you last Many, many years have passed And though you still steadfast stand I have traveled many a land.” |
| Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. |
With life’s tomorrow time you grasp, Its yesterdays you fling away, And still, in spite of all remains Its long eternity, today. |
| Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. |
When one thing goes, another comes In this wide world by heaven borne; And when the sun is setting here ‘Tis somewhere else just breaking dawn. |
| Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. |
It seems somehow that other waves Are rolling down the same old stream, And somehow, tough the autumns change, ‘Tis but the same leaves fall it seem. |
| Naintea nopţii noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un visternic de vieţi. |
Before our night does ever ride The queen of mornings rosy skies; While even death is but a guess, Of life a notion, a surmise. |
| Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte universu-ntreg. |
Of every moment that goes by One fact each mortal creature knows; The universe is poised in time And whirling round for ever goes. |
| De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. |
Still, though this year will fly away And soon but to the bygone add, Within your soul you ever hold Each thing of worth you ever had. |
| Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Având cu toate astea-n faţă De-a purure ziua cea de azi. |
With life’s tomorrow time you grasp, Its yesterday you fling away, And still, in spite of all remains Its long eternity, today. |
| Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. |
A radiant and brilliant view, In many rapid glimpses caught, Of infinite, unending calm, Bathed in the rays of timeless thought. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
| A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. |
Once on a time, as poets sing High tales with fancy laden, Born of a very noble king There lived a wondrous maiden. |
| Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. |
Come now to the forest’s spring Running wrinkling over the stones, To where lush and grassy furrows Hide away in curving boughs. |
| Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi – Tu nu m-ai cunoscut. |
Down where the lonely poplars grow How often have I erred; My steps that all the neighbours know You only have not heard. |
| Ea stă plictisită şi foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, – demult s-a uitat şi pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. |
She remains bored and very beautiful her black hair is angry, her bright hand for ages now has forgotten me,- for ages too has forgotten itself, hanging as it has from the neck of a chair. |
| Eu mă înec în lumine şi scrişnesc în crugul anului. Îi arăt dinţii din gură, dar ea ştie că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfăţişează pe când ea stă plictisită şi foarte frumoasa şi eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc. |
In the lights I drown myself, set my jaws against the coursing of the year. I reveal my teeth to her but she understands this is no smile- sweet, illuminated creature she reveals myself to me while she remains bored and very beautiful and for her alone I live in the appalling world of this inferior heaven. |
© 2026 blog.ro-en.ro