17 iun.
How can I, that girl standing there,
My attention fix
On Roman or on Russian
Or on Spanish politics?
Yet here’s a travelled man that knows
What he talks about,
And there’s a politician
That has both read and thought,
And maybe what they say is true
Of war and war’s alarms,
But O that I were young again
And held her in my arms |
Cum oare să mai fiu atent
Privind această fată
La Roma, Spania, Rusia şi
Politica lor toată?
Dar colo-i un bărbat umblat,
El ştie ce vorbeşte,
Dincoace-un politician
Ce gândeşte şi citeşte,
Şi poate-aşa-i cum ne-alarmează,
Războaie prevestind –
Dar o! dac-aş fi tânăr iar,
Pe Ea la piept s-o prind! |
| W.B.Yeats |
traducere de Grete Tartler |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 iun.
Whose woods these are I think I know.
His house is in the village though;
He will not see me stopping here
To watch his woods fill up with snow. |
A cui pădure-i, cred a şti.
Dar casa lui nu e pe-aci,
N-o să mă vadă cum opresc
Privind la ninsele-i stihii. |
My little horse must think it queer
To stop without a farmhouse near
Between the woods and frozen lake
The darkest evening of the year. |
Măruntu-mi cal s-o minuna
De ce am mas altundeva,
Nu-n sat, ci în păduri, spre lac,
În noaptea iernii cea mai grea. |
He gives his harness bells a shake
To ask if there is some mistake.
The only other sound’s the sweep
Of easy wind and downy flake. |
Scutură frâie şi zăbală,
De ce-am oprit, din ce greşeală,
Şi altceva nu se aude
Decât, prin vânt, neaua domoală. |
The woods are lovely, dark and deep.
But I have promises to keep,
And miles to go before I sleep,
And miles to go before I sleep. |
Plăcuţi sunt codrii, adânci, târzii,
Dar ce-am promis am a-mplini,
Şi mult de mers până a dormi,
Şi mult de mers până a dormi. |
| Robert Frost |
traducere de Grete Tartler |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
13 mai
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur. |
He offered me a leaf like a hand with fingers.
I offered him a hand like a leaf with teeth.
He offered me a branch like an arm.
I offered him my arm like a branch.
He tipped his trunk towards me
like a shoulder.
I tipped my shoulder to him
like a knotted trunk.
I could hear his sap quicken, beating
like blood.
He could hear my blood slacken like rising sap.
I passed through him.
He passed through me.
I remained a solitary tree.
He
a solitary man. |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
29 apr.
Softly, in the dusk, a woman is singing to me;
Taking me back down the vista of years, till I see
A child sitting under the piano, in the boom
of the tingling strings
And pressing the small, poised feet of a mother
who smiles as she sings. |
Blând îmi cântă-n amurg o femeie – până mă duce
Înapoi în adânc peste-ntinderi cu anii năluce
Până văd un copil sub pian, sub corzile
ce se bat,
Apăsând piciorul cel mic al mamei care
surâde-n cântat. |
In spite of myself, the insidious mastery of song
Betrays me back, till the heart of me weeps to belong
To the old Sunday evenings at home, with winter outside
And hymns in the cosy parlour, the tinkling piano our guide. |
Insidioasa melodie mă fură, n-aş vrea, dar ştiu bine că
Inima-mi plânge după acele seri de duminică
De acasă, când afară sta iarna şi în plăcutul salon
Ne călăuzea printre imnuri al pianului zvon. |
So now it is vain for the singer to burst into clamour
With the great black piano appassionato. The glamour
Of childish days is upon me, my manhood is cast
Down in the flood of remembrance, I weep
like a child for the past. |
Acum în zadar cântăreaţa se-avântă-nsoţită de marele
Negru pian, appassionato. Fastuoase hotarele
Copilăriei m-au năpădit, bărbăţia mi-e dusă-n torent
De-amintiri, ca un prunc suspin după neprezent. |
| D.H. Lawrence |
traducere de Grete Tartler |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!