Verbul a agrea este venit din franceză – agréer, și are două sensuri fundamentale. Se referă, mai întâi de toate, la „a vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva; a trata cu bunăvoință; a primi favorabil”, fiind sinonim cu a plăcea, a simpatiza.

Înseamnă, pe de altă parte, „a da consimțământul”, iar folosit cu precădere în politică și diplomație, are în vedere acțiunea de „a accepta un reprezentant diplomatic”.

Continuare »

Verbul a plăcea vine din latinescul placere şi are rude în toate limbile romanice; face parte dintr-o serie de verbe buclucaşe ale limbii române, pe care mulţi vorbitori le folosesc greşit – în mod special pentru că încadrarea în conjugarea a II-a (cu -ea) dă de furcă. Termenul se referă la „a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat”, având în vedere oameni şi raporturile dintre ei.

Un sens oarecum specializat al cuvântului înseamnă „a avea sau a trezi un sentiment de admiraţie, de plăcere, de iubire faţă de o persoană de sex opus, a-i fi drag”, sinonim cu a îndrăgi, a iubi. În sens general, are în vedere tot felul de lucruri care ne pot face plăcere – „a avea un sentiment de satisfacţie, de mulţumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac/gust”, situaţie în care este sinonim cu a conveni, a vrea, a dori, a pofti.

Continuare »

! comiţii este substantiv feminin care are doar formă de plural şi variantă articulată – comiţiile; dicţionarul explicativ ne spune că erau „adunări din Roma antică”, iar bunul meu simţ spune că trebuia să le lăsăm pe mâna lui Caragiale şi să nu le mai reînviem…

* commedia dell’arte păstrează grafia şi pronunţia din originalul italienesc, substantiv feminin cu genitiv-dativul commediei dell’arte; este adevărat că termenul denumeşte o „producţie dramatică specifică literaturii italiene din secolele XVI-XVII”, dar pe asta o recunosc în fiecare zi la televizor, pe scena politică şi socială de la noi; e bine să ştie toată lumea că se cheamă „commédie”!

* compact-disc apare ca noutate, dar l-am mai întâlnit sub forma *CD; este substantiv neutru cu pluralul compact-discuri, folosit foarte des – cum vă spuneam – abreviat şi cu pronunţia de origine

* competiţional e adjectiv care se „referă la competiţie”, masculin cu pluralul competiţionali şi femininul competiţională-competiţionale; silabaţia este com-pe-ti-ţi-o-nal

! a se complăcea apare de sine stătător (anterior trimitea la a plăcea), verb reflexiv cu indicativul prezent el se complace şi participiul complăcut