Verbul a intui își are rădăcinile în italiană (intuire) și în latină (intueri), fiind un verb tranzitiv de conjugarea a IV-a și însemnând „a înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate”.

Termenii echivalenți ai acestui verb sunt numeroși, atât pentru semnificațiile proprii – a ghici, a întrevedea, a întrezări, a înțelege, a presimți, a prevedea, a sesiza, a simți, cât și pentru cele figurate – a mirosi, a pătrunde. Din familia lui lexicală, dicționarele de sinonime menționează structura „intuire vie” (intuiție).

Continuare »

! întrecut apare ca substantiv neutru, separat de locuţiunea adverbială pe întrecute

* întreit este adjectiv masculin cu pluralul întreiţi şi femininul întreită-întreite

! a se întrepătrunde primeşte drept de existenţă (vechea normă trimitea la a pătrunde); este reflexiv cu indicativul prezent se întrepătrunde, imperfect se întrepătrundea, perfect simplu se întrepătrunse, conjunctivul prezent să se întrepătrundă, gerunziul întrepătrunzându-se şi participiul întrepătruns

! a se întretăia suferă şi el aceleaşi modificări; are indicativul prezent eu mă întretai, tu te întretai, el se întretaie, noi ne întretăiem, voi vă întretăiaţi, conjunctivul prezent să se întretaie, gerunziul întretăindu-se şi participiul întretăiat

! întruna este adverb sinonim cu mereu; noutatea este despărţirea în silabe, care se face acum pe criteriul fonetic – în-tru-na

Verbul a cunoaşte are, într-un sens extrem de larg, următoarele semnificaţii: „a lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul”. Într-un sens mai puţin riguros (dar, probabil, mai adecvat limitelor cunoaşterii umane), verbul înseamnă „a avea sau a dobândi cunoştinţe pe baza studiului, a experienţei; a fi luat la cunoştinţă de ceva”.

Cât despre obiectivitate şi adevăr… cel puţin atunci când e vorba despre cunoaşterea oamenilor („a şti, a afla cine este cineva”), mi se pare că, de fapt, participarea afectivă, emoţia, căldura sentimentelor, doar ele ne permit să cunoaştem cu adevărat oamenii din jurul nostru. Celor care ne privesc obiectiv, ca pe obiecte de studiu, de obicei nu le permitem accesul în intimitatea firească, cea care ne dezvăluie esenţa, deci cunoaşterea lor e indirectă şi eronată. Sigur, puteţi să-mi explicaţi cum e cu psihologia, dar sunteţi siguri că v-aţi vrea viaţa trăită între oameni-psiholog?…

Continuare »