22 feb.

„Rana” de Ion Murgeanu

Nici strălucirea nu este de mine nici fala
Nici mirarea nici flinţa eternei erori
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate
Nici plopul nici râpa ce am trecut-o
Zărind umbrei tale piciorul ei luminos
Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă
Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea
Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea
Bujorii aprinşi din cana lăsând să cadă
Trupul petalelor de căldură şi teamă
În noaptea păcatului în eterna fântână
Nici amintirea nici gloria nu rămân
Buzele reci caută încă buze fierbinţi
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Un spaţiu deschis al imaginarului
Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima
Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum.
Splendor is not for me nor is glory
Nor wonderment nor the ever-erring rifle
Yet beauty remains an open wound
Nor the dawn of this whispered fountain
Nor the aspen nor the chasm I have crossed
Beholding the beaming foot of your shade
Yet beauty remains an open wound
Then I would return to press my mouth against it
Then I would feel what pain’s shivers are like
In the pot radiant peonies dropping
The body of petals seized by heat seized by fear
Eternal well’s night of sin
Neither remembrance nor glory remains
Cold lips still seeking hot lips
Yet beauty remains an open wound
A space open to imagination
Splendor its glory its wonderment its terror
Timeless time paceless echo aimless steps
Ion Murgeanu traducere de Paul Abucean

12 oct.

„Din tezaurul mării” de Ion Murgeanu

Din tezaurul mării am scos
Fericirile drepţilor.
Mergeam lângă Domnul supus.
Nu-mi era foame nu-mi era frig.
Pe drum treceau vameşi.
Atunci am întrebat şi El mi-a răspuns.
Întâi de toate învaţă răbdarea.
Munţi nu s-au clintit încă din loc.
Nu am trecut cu paşii mei marea.
Deci am repetat întrebarea mirat.
Caută singur răspuns. Mi-a răspuns.
Nu vezi fericiţii acestui veac?
Toţi au ales disperarea.
I have extracted the joys of the righteous
Out of the Sea’s Treasure
I was humbly walking beside The Lord
I was not hungry I was not cold
To and fro tollhouse clerks were passing us by
And then I asked Him my question and then He answered
First and foremost thou must learn to be patient
Mounts have not yet shifted
I have not yet crossed the sea on foot
Puzzled I once anew asked my question
Seek thy own answer was His answer
Might thou not have noted nowadays happy ones?
Hopelessness is what they all have chosen
Ion Murgeanu traducere de Paul Abucean

15 iun.

“Al clipei” de Ion Murgeanu

Mai mult decât această zi e amintirea zilei
Ce şi-a turnat tiparul pentru năruire
Şi din această formă n-o mai scoate nimeni.
Mai mult decât pot să-mi aduc aminte
Clipe şi ceasuri dragi răsfrânte-n minte
Care-au topit metalul preţios al flinţei
Nu-i nimeni decât mine cel mai mult
Şi nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt
Nici cel mai scund nu poate fi ca mine…
Cât mă detest aici atâta sunt si umilinţei
Nu-i cer răsplată sau răsfăţ; nici bir credinţei.
Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt
Şi niciodată n-am să fiu mai bine
Puţinul din această clipă apropiindu-mă
Şi-al clipei sunt din ce în ce mult…
Worthier than this day now is its remembrance
Which has already made its ruin-bound mold
And that is how it will have to stay
More than I could recall
Moments and hours I cherish mirrored into the mind
Having melted the precious metal of the self
Nobody is most more than I am
And no one is more thickest or more tightest
Nor can anyone be more shortest than me…
I detest myself as much as I am and expect
No reward or pampering from humbleness
Nor dues from faith
Worthier than herein I am whence I am not
And shall never be better
This moment’s shards carrying me nearer
Less and less being more and more fleeting…
Ion Murgeanu traducere de Paul Abucean

23 mart.

„Numai gândul” de Ion Murgeanu

Nu mă tem de ce n-a fost
Nici de ce nu vine când o chem.
Pentru că dacă ar fi nu i-ar trebui îndemn.
Ar veni şi am mai fi odată şi ce bine ne-am simţi.
Şi ce fluture ieşit din vierme ar dansa cu moartea
În jurul lămpii la bucătărie.
Unde se gândesc tratatele astăzi scripte moarte
Cât păstruga din chiuvetă se mai zbătea vie.
Peştele de aur a-nghiţit argintul.
Florile pământul l-au dat înapoi.
Şi urmăm acum la rând şi noi.
Ce vrem dară noi? Doară gândul!
I fear not what has not been
Nor what fails to come when called
Were it to be it would require no prodding
Rather it would come and we would once anew rejoice being
And what heck of a moth would come out of the cocoon
To dance with Death around the kitchen lamp
Where are treaties to be found alas they are all void
While the sturgeon was still jumping in the sink
The golden fish gobbled up the silver
Let flowers bloom and turn to dust
Then let us go for go we must
What do we strive for? Thought alone!
Ion Murgeanu traducere de Paul Abucean

© 2021 blog.ro-en.ro