Verbul a realiza înseamnă, în primul rând, „a aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real, a transforma în fapt”, stabilind sinonimie cu a înfăptui, a atinge un scop, de pildă. Se mai pot realiza planuri, idei, obligaţii etc. Unul dintre sensurile speciale are legătură cu lumea artistică, referindu-se, mai întâi, la a crea, a plăsmui – o operă de artă. Pe de altă parte, verbul are şi o utilizare reflexivă – „a se dezvolta pe deplin, a-şi pune în valoare capacitatea de creaţie”, sinonim cu a se împlini, a se desăvârşi (despre o persoană, mai ales despre un artist).

Într-un mod foarte interesant, sensul acesta ce are legătură cu desăvârşirea este aşezat în dicţionare înaintea celui material, pecuniar – pe care, totuşi, oamenii îl folosesc mai des… Se poate referi, deci, la „a încasa preţurile (la mărfurile vândute)” ori a obţine, a dobândi, a câştiga (ceva). Pentru toate aceste sensuri, sinonimele sunt extrem de numeroase; exceptându-le pe cele deja menţionate, avem şi a adeveri, a ajunge, a alcătui, a concretiza, a efectua, a executa, a făuri, a inventa, a isprăvi, a îndeplini, a (se) produce, a săvârşi, a turna.

Continuare »

Verbul a (se) săvârşi face parte dintre acelea care mie mi se par tare frumos sunătoare. Primul lui sens, cel actual, se lămureşte prin sinonimia cu a face, a înfăptui, a îndeplini – adică „a face să aibă loc, a transforma în fapt”, având uneori şi conotaţie negativă, echivalentă cu a comite. Celelalte două sensuri ale termenului sunt considerate învechite şi regionale, însemnând – pe de o parte – „a duce ceva la bun sfârşit, a termina cu bine”, iar atunci când are valoare reflexivă chiar a muri.

Mulţimea de verbe echivalente regăsite în dicţionarele de sinonime m-a luat complet pe nepregătite; sunt multe şi extrem de variate, referindu-se la tot felul de sfârşituri şi la tot soiul de situaţii. Le înşir aici, fără a le diferenţia după semnificaţie şi înrudiri: a alcătui, a asasina, a celebra, a comite, a compune, a constitui, a deceda, a dispărea, a (se) duce, a executa, a forma, a isprăvi, a încheia, a muri, a oficia, a omorî, a pieri, a prăpădi, a realiza, a răposa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima, a termina, a ucide…

Continuare »

Verbul a respecta vine din limba franceză şi este folosit, în general, în situaţii care presupun „a avea, a simţi şi a manifesta respect faţă de cineva sau ceva, a trata cu respect”, stabilindu-se astfel sinonimie cu a aprecia, a cinsti, a stima, a onora, antonimul fiind a dispreţui. Verbul poate avea şi valoare reflexivă, însemnând „a-şi păstra demnitatea, a ţine la propria autoritate”.

Un alt sens al termenului se referă la „a nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament, de la un principiu etc.”, fiind echivalent cu a îndeplini, a onora, a ţine, a păzi. Atunci când are în vedere, de exemplu, recomandările şi prescripţiile medicului, înseamnă „a ţine seama de, a nu neglija, a acorda atenţia cuvenită”, foarte des folosindu-se sinonimul a urma. Una dintre expresiile cele mai frumoase este „a ţine (pe cineva) la respect”, adică a păstra distanţa, a nu permite cuiva o atitudine prea familiară.

Continuare »