Verbul a (se) întrerupe este obținut prin compunere (între– + a rupe), după model francez – interrompre. Înseamnă, în primul rând, „a (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități”. Varianta tranzitivă se referă la acțiunea de „a opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva; a stingheri pe cineva de la ceva”.

Folosit mai ales în limbaj artistic – rar în alte circumstanțe, dar, cu toate acestea, menționat în dicționare – apare a întrerumpe (mai apropiat de etimonul franțuzesc). Sinonimele sunt însă foarte numeroase: a conteni, a (se) curma, a (se) frânge, a înceta, a (se) opri, a părăsi, a reteza, a (se) rupe, a(-și) sista, a stăvili, a suspenda, a (se) tăia. Mai puține sunt regionalismele și arhaismele: a prerumpe, a pristoi, a stâmpi, a zăticni.

Continuare »

Verbul a suspenda vine din latinescul suspendare, pe filieră franceză (suspendre) poate fi folosit în câteva situații diferite. Mai întâi, se poate referi la obiecte – „a prinde în (sau de) ceva (cârlig, cui etc.), lăsând să atârne liber în jos”, situație în care este sinonim cu a agăța, a anina, a atârna, a spânzura, a suspensiona. Pe de altă parte, mai poate avea în vedere publicații care sunt „împiedicate să apară un timp” ori persoane îndeplinind anumite funcții – „a scoate temporar din serviciu, a destitui provizoriu din funcție un salariat”.

Unul dintre cele mai des folosite sensuri se referă la activități, procese, acțiuni, însemnând „a opri temporar o activitate”, funcționând, deseori, în mediul juridic – „a face să înceteze temporar o acțiune juridică, a interzice temporar executarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse”. Sinonimele ar fi a amâna, a interzice, a înceta, a întrerupe, a suprima.

Continuare »

Verbul a (se) potoli are două sensuri de bază, primul dintre acestea referindu-se la fenomene ale naturii – „a pierde sau a face să-şi piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.”, situaţie în care este sinonim cu a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) ogoi, a ostoi, a (se) tempera. Termenul poate avea în vedere şi sensul „a înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acţiune în desfăşurare”, fiind sinonim cu a (se) încheia, a (se) sfârşi, a (se) termina.

Varianta reflexivă a verbului se foloseşte despre foc sau o materie – „a arde mocnit”. De asemenea, se poate referi la persoane şi manifestările lor, având în vedere sensul de „a ajunge la o stare de linişte, a(-şi) recăpăta calmul”, echivalent cu a (se) astâmpăra, a (se) cuminţi, a (se) stăpâni. Sunt, pe lângă acestea, şi alte sinonime des folosite: a amuţi, a atenua, a compensa, a despăgubi, a dispărea, a înceta, a (se) modera, a muţi, a răsplăti, a reduce, a (se) reţine, a stăpâni, a stăvili, a (se) stinge.

Continuare »

Verbul a (se) începe are două semnificaţii principale, pe baza cărora se construiesc toate celelalte sensuri ale termenului. Valoarea tranzitivă se referă la „a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acţiune, dintr-o serie de lucrări sau de acţiuni”, dar şi „a lua, a scoate, a consuma prima porţiune din ceva”. Valoarea intrazitivă este utilizată cu referire la stări şi fenomene, însemnând „a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne)”, iar adăugarea nuanţei reflexive determină sinonimia cu a porni.

Există, de asemenea, o serie de expresii echivalente pe care dicţionarele le menţionează, precum a se pune să…, a fi pe cale de/să…, a prinde a/să…, a se apuca de ceva. Dintre sinonime, mai pot fi amintite verbe precum a concepe, a debuta, a inaugura, a iniţia, a întreprinde, a se naşte, a purcede. Antonimele sunt, şi ele, destul de numeroase – a continua, a înceta, a încheia, a mântui, a (se) sfârşi, a termina.

Continuare »

Verbul a (se) sfârşi are o mulţime de sensuri, de la cele complet inofensive şi de bun augur – „a duce la capăt un lucru, o activitate”, sinonim cu a termina, a isprăvi –, până la cele care privesc săvârşirea zilelor omului – „a-şi pierde viaţa”, sinonim cu a (se) prăpădi, a muri, chiar a omorî. Între ele, o mulţime de semnificaţii legate de efemeritate, de finitudine.

Se poate termina de vorbit sau de făcut, se poate pune capăt la ceva sau încheia cu cineva, se poate ajunge la capăt fie pentru că acolo e capătul, fie pentru că situaţia nu se mai îngăduie prelungită. Iar sfârşiturile pot să împlinească, să mulţumească – a finaliza, a înfăptui, a realiza – ori pot să distrugă, să frângă brusc şi dureros – a epuiza, a istovi, a slei.

Continuare »

Verbul a continua înseamnă „a duce mai departe ceva început”, „a avea loc fără întrerupere”, „a urma fără pauză”, şi stabileste sinonimie cu a se lungi, a se întinde – spaţial privind lucrurile, dar şi a ţine, a dura, a se prelungi în timp. Mi s-a părut interesantă în dicţionare folosirea unor sinonime bazate pe negaţia unei acţiuni – a nu înceta, de exemplu, care mi se pare demn de analiză… Pentru că eu sunt încredinţată că acest verb ne guvernează viaţa (aşa cum o cunoaştem ca pământeni), dar sensul lui nu presupune, cu adevărat, niciun sfârşit. Acesta este unul singur pe cap de locuitor şi chiar în ceea ce-l priveşte părerile sunt împărţite, căci umblă vorba că sufletele sunt nemuritoare.

Continuare »