Verbul a prevedea face pare din familia lexicală a lui a vedea, cu particula pre-, după modelul franțuzescului prévoir, și înseamnă, în primul rând, „a deduce (din fapte care precedă și care au legătură cauzală) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple, plecând de la unele date cunoscute în prezent”, situație în care este sinonim cu a anticipa, a se aștepta, a bănui, a intui, a preconiza, a presimți, a previziona, a prognoza, rar de tot – a prești sau a prejudeca.

Cel de-al doilea sens se referă la legi, regulamente, îndrumări, condiții sau dispoziții legale și stabilește echivalență cu a fixa, a indica, a menționa, a preciza, a prelimina, a (pre)scrie, a specifica, a stabili, a stipula. Termenul poate avea în vedere și acțiunea de „a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare”, adică a dota, a echipa (de pildă, uzina cu instalații sau mașina cu alarmă). Varianta reflexivă este învechită și regională, însemnând „a se vedea prin ceva”, adică a se întrevedea, a se întrezări, dar și a se oglindi, a se proiecta, a se răsfrânge, a se reflecta, a transpărea.

Continuare »

Prima accepţie a verbului a (se) îmbrăca se referă la „a(-şi) acoperi corpul cu veşminte”, dezvoltând de aici un sens umanitar – „a procura cuiva hainele trebuincioase”, dar şi un sens monden – „a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate”. Sinonimele pentru aceste situaţii sunt extrem de numeroase, de la a (se) acoperi, a (se) înveli, a (se) înveşmânta, până la a (se) echipa, iar în limbajul familiar se pot folosi şi a-şi lua, a-şi pune, a-şi trage (hainele pe el). În afara îmbrăcatului de oameni, verbul se mai poate folosi şi pentru perne ori plăpumi – a înfăţa, pentru paturi ori canapele – a tapiţa, pentru cărţi ori caiete – a înveli, pentru icoane ori bijuterii – a fereca (în aur sau în argint). În sens metaforic, se referă la a învălui, a ascunde adevărata înfăţişare, adevăratul aspect.

Continuare »