Verbul a corobora vine din latină (corroborare) pe filieră franceză – corroborer. Este un termen livresc, pentru care, în dicționare, nu există nicio definiție propriu-zisă, sensul său fiind lămurit doar prin sinonimii. Se folosește cu referire la fapte, afirmații, ipoteze și este echivalent, în funcție de context, cu a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a consolida, a da putere, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține.

Un sens mai vechi al termenului se pare că se avea în vedere organismul uman și organele sale, însemnând „a face mai viguros” (sinonim cu a fortifica, a întări). Cele două dimensiuni ale termenului îmi par strâns legate, dar acest din urmă sens nu se mai regăsește în vorbirea curentă. Sensul actual surprinde, așa cum s-a văzut, prin numărul extrem de mare al sinonimelor.

Continuare »

Verbul a (se) fortifica face parte dintre cele a căror pătrundere în limba română poate fi asociată fenomenului lingvistic numit relatinizare. Acesta a fost împrumutat din limba latină (din fortificare), unul dintre elementele care au favorizat acest proces fiind şi existenţa unor termeni similari în alte limbi romanice – franţuzescul fortifier, de la care l-am primit, direct, şi pe a (se) fortifia.

Are două sensuri de bază, unul utilizându-se în domeniul militar şi însemnând „a întări un loc prin lucrări de fortificaţie”. În această situaţie, termenul poate avea în vedere aşezări ori linii de luptă, fiind sinonim cu a consolida ori cu a (se) retranşa, care se foloseşte extrem de rar. De asemenea, e interesantă echivalenţa cu a (se) întemeia, o accepţie mai veche a acestuia referindu-se la stabilirea unui nou oraş.

Celălalt sens al verbului a (se) fortifica face trimitere la „a face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent, a face mai robust, a face să capete forţe fizice şi morale”, fiind sinonim cu a (se) căli, a (se) fortifia, a (se) oţeli sau, uneori, cu a (se) întrema. Dintre antonime, dicţionarele precizează câteva, doar pentru această a doua accepţie a cuvântului – a se hârbui, a se ramoli, a slăbi.

Continuare »

Verbul a (se) statornici are două semnificaţii fundamentale, în funcţie de cele două valori cu care poate fi folosit. Sensul reflexiv se referă la „a (se) aşeza, a (se) stabili într-un loc, pe timp mai îndelungat sau permanent”. Sinonimele sunt numeroase şi mai precise, în funcţie de context – a consolida, a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a încheia, a înfiinţa, a întări, a întemeia, a organiza.

Celălalt sens, care este tranzitiv, înseamnă „a fixa, a stabili ceva, a face să între în acţiune”, fiind echivalent cu a consfinţi, a decide, a determina, a hotărî, a institui, a orândui, a permanentiza, a preciza, a stabili. Sinonimele sunt mai des folosite, pentru că termenul este vechi (format din statornic, derivat al lui stat după modelul lui datornic, spun dicţionarele). Are, prin urmare, conotaţii arhaice şi pare nepotrivit în cele mai mult dintre situaţii.

Continuare »