Verbul a calcula pare a fi un produs al relatinizării (din calculare), pătruns în limba română sub influența francezei (calculer). Este un verb tranzitiv și are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la substantivul din aceeași familie lexicală – „a face un calcul”, sinonim cu a socoti, a determina, a măsura și a număra, sau cu a aprecia, a estima, a evalua, a potrivi (dacă este vorba depre o aproximare).

Cealaltă semnificație des utilizată are în vedere acțiunea de „a elabora planuri, proiecte, combinații etc.”, situație în care poate fi sinonim cu a elabora (din timp), a fixa, a stabili. O accepție rară și figurată a verbului este „a reflecta la consecințele unui lucru”, cu referire la felul în care ne gândim pașii și anticipăm mutările, pentru ca proiectele noastre să aibă succes sau (cel puțin) să nu aducă prejudicii serioase.

Continuare »

Verbul a cumpăra înseamnă, în sens propriu, „a intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani”. Termenul este, deci, folosit în primul rând cu referire la obiecte şi lucruri care pot fi obţinute contra plată. Din acest punct de vedere, sinonimele sunt relativ numeroase: a achiziţiona, a lua, a procura, a târgui; dicţionarele precizează şi regionalisme – a surzui, şi arhaisme – a neguţa, a scumpăra. Un sens mai rar utilizat face trimitere la capacitatea de a „cumpăra” din ochi, adică de a examina, a aprecia, a preţălui, a calcula, a evalua, a măsura, a socoti. Operaţiunea se face pentru a estima o eventuală valoare, scopul fiind acela de a nu se lăsa înşelat, căci, până la urmă, nu e problema vânzătorului dacă-i „cumperi mâţa-n sac”.

Continuare »