26 dec.

a (se) abate

Verbul a (se) abate vine din latinescul abbattere, prin franțuzescul abattre, și are numeroase sensuri, verbul având valoare reflexivă, dar și tranzitivă sau intranzitivă, după caz. Este determinat uneori prin „din drum/cale” și echivalent, în primul rând, cu a (se) îndepărta, a devia, a divaga, fie de la o direcție inițială, fie – cu sens figurat – de la o normă sau regulă fixată, de la o linie de conduită sau de gândire etc. Un al doilea sens se referă la „a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial)”.

Deseori, termenul are în vedere fenomene ale naturii, calamități, nenorociri („a se produce în mod violent; a veni, a cădea pe neașteptate, cu furie, cu forță”) sau idei, toane ori capricii („a trece cuiva ceva prin minte”, sinonim cu a apuca, a cășuna, a distrage, a năzări, a sustrage, a veni), dar și vești, noutăți – situație în care este sinonim cu a întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. De asemenea, cuvântul poate avea în vedere acțiunea de „a doborî/culca la pământ” ori de „a-și întoarce ochii, căutătura”. Dintre antonime, dicționarele menționează a (se) îndrepta.

Continuare »

20 aug.

a deroga

Verbul a deroga se referă la „a se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale”. Este adevărat că termenul se folosește în mod special cu referire la legi, dar prin extindere de sens presupune abaterea „de la prevederile oricărui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură”.

Din punct de vedere etimologic, verbul vine din latinescul derogo-derogare, prezentând asemănări morfologice cu verbul a ruga (eu rog) și conjugându-se ca a abroga (eu abrog). Pe lângă sensul de bază – „a stabili o dispoziție contrară unei legi sau unui act anterior”, termenul a mai avut în trecut și o conotație aparte, referindu-se la „a nu-și păstra demnitatea, a face un lucru ce atrage pierderea rangului”.

Continuare »

02 ian.

a păşi

Verbul a păşi s-a născut în mod natural din pas. Şi se vede din el asta, pentru că sensul propriu înseamnă „a călca, a face unul sau mai mulţi paşi” ori „a înainta pas cu pas, a parcurge o distanţă mergând pe jos”. Sinonimele utilizate în aceste circumstanţe pot avea, destul de des, şi semnificaţii figurate – a merge, a înainta, a avansa. În afară de simpla deplasare spre înainte, verbul se mai poate referi şi la „a intra, a pătrunde într-un spaţiu”, iar în registru figurat poate avea în vedere timpul, utilizându-se ca sinonim pentru „a se apropia (de…) sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă”.

Termenul poate presupune şi pasul văzut ca salt ori săritură, ca modalitate de „a trece peste sau dincolo”, situaţie în care stabileşte sinonimie cu a depăşi – fie cu pasul, fie în sens figurat – un obstacol. Pe de altă parte, există contexte în care „obstacolele” în calea împlinirii unui scop sunt regulile moralei ori legile, moment în care cuvântul devine sinonim cu a (se) abate (de la…), a (în)călca, a contraveni, a nesocoti, chiar a viola. Într-un registru mai puţin serios, extrem de frumoase sunt expresiile cu acest verb, de exemplu a păşi în vârful picioarelor când nu vrei să deranjezi, sau a păşi cu dreptul/stângul când începi vreun lucru ce-şi vădeşte din start rodul ori dificultatea.

Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro