Merriam-Webster a ales un sufix mic, dar puternic, drept cuvântul anului: -ism. Dar nu orice „-ism”, ci sufixul termenilor cei mai căutaţi în dicţionarul online al companiei din 2015 şi anume, „socialism”, „fascism”, „racism”, „feminism”, „comunism”, „capitalism” şi „terrorism”.

„Am avut mulţi termeni în minte anul acesta,” a spus Peter Sokolowski, editorul companiei cu sediul în Springfield, Massachusetts. „E un an serios. Aceştia sunt termeni care desemnează idei şi acţiuni. Ne educăm singuri.”

Merriam-Webster urmăreşte ştirile respective care au legătură cu evenimentele din viaţa reală şi la care fac trimiteri prin accesarea unui cuvânt din dicţionar. Iar cercetătorii filtrează datele după termenii comuni accesaţi an după an atunci când îşi întocmesc topurile anuale de preferinţe.

Continuare »

Limbajul este o vietate minunată, care evoluează, iar noi ne supunem capriciilor sale. Dicţionarele nu scapă nici ele de puterea capriciului lingvistic şi poate de aceea Oxford Dictionaries a ales un emoji drept cuvântul anului 2015, şi anume cel cunoscut oficial drept „faţa cu lacrimi de bucurie”. Şi nu, asta nu înseamnă că va fi adăugat în dicţionar.

Anul trecut a fost „vape”. Anul dinainte a fost „selfie”. În fiecare an începând cu 2004, Oxford Dictionaries a selectat un cuvânt oficial al anului, iar conform ultimei conferinţe de presă, reprezintă „un cuvânt sau o expresie alese să reflecte anul care s-a încheiat în limbaj.”

Continuare »

Atât „fascinated” în limba engleză, cât şi „fascinat” în limba română, înseamnă rămas cu privirea fixă – de obicei, de uimire sau pentru că e ceva foarte interesant de văzut.

În prezent, sunt mai multe sensuri care evoluează de la cel de bază spre figurat. Însă dacă privim în urmă, găsim că aceste cuvinte vin din franţuzescul „fasciner” – a vrăji privirea. La propriu. Se credea că vrăjitoarele sau şerpii, dacă te privesc în ochi, îţi pot încremeni privirea. Ca lui Mowgli în „Cartea junglei”.

Mai în urmă, găsim originea în latinescul „fascinus”, care se referea la respectiva vrajă. Dar tot aici găsim un detaliu hilar. Acelaşi cuvânt mai înseamnă şi falus. S-or fi gândit că poţi rămâne cu privirea fixă şi din cauza asta? În fine, să nu speculăm. Dar stai, că n-am terminat: s-au gândit oamenii pe vremea aia că pot evita vraja respectivă dacă poartă la gât o amuletă. Şi nu oricum, ci în formă de falus. Adevărul e că dacă vezi pe cineva cu aşa ceva la gât, nu-l mai priveşti în ochi.

Verbul a (se) ponegri are atât nuanţă tranzitivă, atunci când se referă la „a vorbi pe cineva de rău, a trata cu hule”, cât şi nuanţă reflexivă, atunci când acţiunea întreprinsă presupune şi reciprocitate, răspuns cu aceeaşi măsură. Termenul este alcătuit, prin derivare, din prefixul po- ataşat cuvântului negri, după model slav, într-un soi de compromis între sinonimele a po[nosi] şi a [în]negri, iar sonoritatea cuvântului mi se pare fascinantă.

Asociereile semantice cu răul sunt evidente, iar în registrul arhaic funcţiona chiar un adjectiv – ponegru/poneagră, care însemna „foarte negru” şi care avea, cu valoare substantivală, înţelesul de „femeie foarte rea”. Sinonimele sunt mai des folosite – a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a detracta, a huli, a ponosi. Antonimele sunt, de asemenea, destul de numeroase: a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi.

Continuare »

Verbul a (se) adecva s-a obținut prin derivare regresivă de la adecvat (termen provenit, în procesul relatinizării, din adaequatus, pe filieră franceză – adéquat). Definiția sa de dicționar este foarte simplă, trimițând, de asemenea, la adjectiv – „a face să devină sau a fi adecvat”. Mi se pare un cuvânt foarte rar folosit – de pildă, formele eu adecvez și el adecvează nu-mi sună prea… familiar.

Sinonimele, pe de altă parte, sunt mai cunoscute și mai des întrebuințate: a (se) adapta, a (se) conforma, a (se) potrivi. Și toate au, din punctul meu de vedere, atât un aspect pozitiv al semnificației – este firesc să te adecvezi, pentru a funcționa ca ființă socială normală, cât și unul negativ – nu te poți adecva la nesfârșit, fără a-ți afirma identitatea, fără a-ți dezvolta creativitatea, fără a-ți confirma unicitatea.

Continuare »

Jargonul reprezintă limbajul specific unei anumite categorii profesionale, sociale etc, care este mai greu înţeles de cei care nu fac parte din respectiva categorie. Termenul „jargon” există în română, engleză şi alte limbi.

Sună destul de tehnic, însă partea simpatică apare la etimologie. Cuvântul „jargon” vine din limba franceză, de unde a fost preluat cu sensul de ciripit, croncănit, gâlceava păsărilor. Acest sens poate fi regăsit în „Canterbury Tales” a lui Chaucer. Şi pentru că zgomotele făcute de păsări sunt neinteligibile, în cele din urmă semnificaţia a evoluat spre limbaj fără sens, de neînţeles.

Prin urmare, jargonul este doar un fel de păsărească.