Verbul a (se) erija vine din franceză – ériger, și este un reflexiv urmat de determinări introduse prin prep. „în”. Înseamnă, în primul rând, „a-și atribui fără niciun drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept…, a voi să treacă drept…” sau, cu alte cuvinte, „a-și aroga ilegal o autoritate”.

La origine, termenul provine dintr-un latinesc erigo, erigere – a înălța. De aici, în registrul vechi, verbul se folosea cu referire la statui și monumente, însemnând „a așeza în poziție verticală”, sau la un așezământ, o instituție, fiind echivalent cu a întemeia, a institui, a crea; un alt sens arhaic se referă, pur și simplu, la „a ridica la o condiție superioară”.

Plecând din latină și trecând prin franceză, ceea ce surprinde este conotația negativă spre care s-a deplasat sensul cuvântului. Înălțarea este doar aparentă, dorită și pretinsă, dar fără fundament și fără niciun drept. Alte două sunt elementele de sens care atrag atenția: este vorba despre o pretenție a celui care face acțiunea, iar miza este câștigarea autorității.

Pentru că – nu-i așa? – autoritatea este cu adevărat greu de câștigat. Pare, prin urmare, logică încercarea de a crea aparența că o ai. Chiar dacă, în adevăr, nu ești în stare să o câștigi.

* pe lângă că apare ca noutate, locuțiune conjuncțională

! pelíncile-Domnului este denumirea unei prăjituri, substantiv feminin cu formă doar de plural (la noi le spune scutecele-Domnului sau turte, și se fac de Crăciun)

! pelin-de-mături și !pelin-mic sunt substantive masculine, numele unor plante

! a se peltici trece în clasa reflexivelor; se folosește rar și are indictivul prezent se pelticește, imperfectul se pelticea și conjunctivul să se pelticească

* pe măsură ce apare ca locuțiune conjuncțională nouă

! pegás / pégas (cal mitologic, specie de pești) are acum două variante accentuale; este substantiv masculin cu pluralul pegáși/pégași. Este menționat, de asemenea, !Pegás/Pégas (constelație) – substantiv propriu masculin.

* pegră (cu accent pe prima silabă) este un termen livresc („lume interlopă, drojdia societății”), substantiv feminin cu genitiv-dativul pegrei

! peisagist (se desparte pe-i-sa-gist) reunește într-un singur articol toate formele; are atât valoare adjectivală, cât și substantivală, masculin cu pluralul peisagiști și femininul peisagistă-peisagiste

* Pekin apare menționat în DOOM2, dar trimite la Beijing

! pelagoscop are două variante corecte pentru despărțirea în silabe: pe-la-gos-cop/pe-la-go—cop; este un „instrument pentru examinarea fundului apelor marine”, substantiv neutru cu pluralul pelagoscoape

Verbul a (se) împărtăși este un derivat al substantivului părtaș, cu prefixul în-, de al cărui sens se și leagă: „a face pe cineva părtaș la ceva” sau „a se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva”, adică a participa. Dar și „a avea parte de…”, echivalent cu a primi (din…), a se înfrupta (din…), precum și „a primi o parte din ceva” – în sens mai general.

Sensurile sunt destul de multe, căci verbul mai poate să însemne „a accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu…, a primi ca bun”, deci a accepta, a admite – când e vorba de păreri, opinii. Ori cu privire la idei, gânduri, sentimente – „a (se) destăinui cuiva ceva, a face cunoscut (pentru a găsi sprijin spiritual sau moral)”, adică a comunica, a declara, a (se) destăinui.

De asemenea, poate avea în vedere „a împărți cu cineva ceva, a da și altuia, a face parte cuiva”, dar și „a avea parte de același lucru ca și altcineva”. Atunci când se referă la bucurii sau necazuri, dureri, înseamnă „ a suporta împreună”, dar se pot avea în vedere și impresii… sau chiar soarta cuiva.

Utilizat deseori în spațiul bisericesc, verbul se referă la „a da sau a lua împărtășanie; a supune ritualului de împărtășanie (sfânta grijanie)”, fiind sinonim cu a (se) cumineca, a (se) griji. Iar de aici derivă semnificația argotică a termenului, însemnând „a consuma băuturi alcoolice” – a bea. Și, surprinzător, sinonime mai există, multe în registrul popular și regional.

Zilele trecute mi-a căzut privirea pe un citat care spunea așa: „Pentru că suntem muritori, fiecare talent, îndemânare, aptitudine pe care o posedăm, fiecare gând și trăire pe care am avut-o, fiecare peisaj superb pe care l-am văzut, fiecare obiect material pe care l-am avut, se va pierde, în definitiv. Asta doar dacă nu le împărtășim cuiva.”

Și m-am gândit, imediat, cât de fericită sunt. Pentru că în fiecare zi îmi împărtășesc cunoștințele și învățăturile elevilor mei. Iar în fiecare zi de luni, gândurile mele – mai trăsnite sau nu – ajung la cititorii acestui blog. Există, deci, părți din mine care nu se vor pierde niciodată, și vorbe care, cumva, vor intra în alte case, minți și suflete…

! pedigrí îl înlocuiește pe pedigriu; se desparte pe-di-gri, este substantiv neutru cu pluralul pedigriuri („genealogie a unui animal de rasă pură; document care arată această genealogie”)

! pediplenă are acum și formă de plural – pediplene („câmpie de eroziune foarte netedă, formată la poalele munților prin retragerea versantelor”)

* pedoclimatic se desparte pe-do-cli-ma-tic; este adjectiv masculin cu pluralul pedoclimatici și femininul pedoclimatică-pedoclimatice („referitor la condițiile de sol și de climă”)

* pedofil are atât valoare adjectivală, cât și adverbială, masculin cu pluralul pedofili și femininul pedofilă-pedofile. Din aceeași familie lexicală, dicționarul înregistrează substantivul *pedofilie, feminin cu genitiv-dativul pedofiliei și pluralul pedofilii.

! pedosferă are două variante corecte pentru despărțirea în silabe – pe-dos-fe-ră/pe-do-sfe-ră; este substantiv feminin cu genitiv-dativul pedosferei („stratul solidificat de la suprafața solului”)