Rezultate

17 ian.

„A Ballad Of Burdens” de Algernon Charles Swinburne

The burden of fair women. Vain delight,
And love self-slain in some sweet shameful way,
And sorrowful old age that comes by night
As a thief comes that has no heart by day,
And change that finds fair cheeks and leaves them grey,
And weariness that keeps awake for hire,
And grief that says what pleasure used to say;
This is the end of every man’s desire.
Povara frumuseţii. Joc obscur,
Iubire sinucisă fără rost
Şi vârstă sosind noaptea ca un fur
Ce-n timpul zilei bestie a fost;
Schimbare-a dimineţii în apus,
Urtât ce, treaz, se-aşteaptă-nchiriat
Şi chin spunând ce poftele-au mai spus:
Aşa sfârşesc dorinţele unui bărbat.


Continuare »

03 ian.

„The Convergence of the Twain” de Thomas Hardy

(Lines on the loss of the „Titanic”) (Pe marginea scufundării „Titanicului”)
In a solitude of the sea
Deep from human vanity,
And the Pride of Life that planned her, stilly couches she.
În a mării singurătate,
Ferit de-a oamenilor vanitate
Şi de Mândria vieţii ce l-a plănuit, el zace-n adâncurile netulburate.
Steel chambers, late the pyres
Of her salamandrine fires,
Cold currents thrid, and turn to rhythmic tidal lyres.
Prin camerele de oţel odinioară
Ciudate ruguri pentru foc şi şfară,
Pătrund curenţii reci şi ritmici şi le fac liră şi vioară.
Over the mirrors meant
To glass the opulent
The sea-worm crawls — grotesque, slimed, dumb, indifferent.
Pe marile oglinzi menite
Să identifice elite
Foiesc vâscoase târâtoare, indiferente, mute şi pocite.
Jewels in joy designed
To ravish the sensuous mind
Lie lightless, all their sparkles bleared and black and blind.
Bogat lucrate giuvaericale
Ce gâdilau temperamente senzuale
Zac fără luciu, oarbe, negre, învelite-n bale.
Dim moon-eyed fishes near
Gaze at the gilded gear
And query: „What does this vaingloriousness down here?” …
Peşti cu vederea fumurie,
Privind scumpeturile vor să ştie:
„Ce caută aicea, jos, atâta fală şi trufie?”
Well: while was fashioning
This creature of cleaving wing,
The Immanent Will that stirs and urges everything
Căci, iată,-n timp ce bardă, braţ, baros
Zideau balaurului cioc tăios,
Voinţa care propulsează tot ce-i sus sau jos
Prepared a sinister mate
For her — so gaily great —
A Shape of Ice, for the time far and dissociate.
Îi pregătea un monstruos secund
(La început rotund şi scund),
Un chip de gheaţă pentru Timpul fără fund.
And as the smart ship grew
In stature, grace, and hue,
In shadowy silent distance grew the Iceberg too.
Şi-odată cu giganticul vapor,
Se întocmeau cu mare zor
Gheţarul tenebros, tăcut şi plutitor.
Alien they seemed to be;
No mortal eye could see
The intimate welding of their later history,
Destinul lor păruse răzleţit
Şi cine ar fi bănuit
Îngemănarea lor prin adevăr, istorie şi mit?
Or sign that they were bent
By paths coincident
On being anon twin halves of one august event,
Sau că, pornind din alte mări,
Îşi vor uni a lor cărări,
Ca jumătăţi ale unicei, augustei întâmplări?
Till the Spinner of the Years
Said „Now!” And each one hears,
And consummation comes, and jars two hemispheres.
Acestea, până când a zis Cel Sfânt:
„Acum!” şi-al nopţii ceas s-a frânt
Şi emisferele s-au întâlnit şi s-a căscat mormânt.
Thomas Hardy traducere de Leon Leviţchi

13 dec.

„Remembrance” de Emily Bronte

Cold in the earth—and the deep snow piled above thee,
Far, far removed, cold in the dreary grave!
Have I forgot, my only Love, to love thee,
Severed at last by Time’s all-severing wave?
Dormi în pământ, sub nea, dormi în neştire;
în rece groapă dormi, pe cellalt mal.
Au te-am uitat, tu, singura-mi iubire,
de care mă desparte-al vremii val?


Continuare »

28 nov.

„Ironic” – termenul cel mai des folosit incorect în limba engleză

Toată lumea crede că ştie ce este o ironie. De fapt, chestiunea e destul de încâlcită. Mai ales la americani.

„Ironic” nu înseamnă „ghinionist”, „interesant” sau „întâmplător”, deşi aceşti termeni deseori sunt folosiţi interşanjabil în Statele Unite. Şi această folosire greşită nu i-a ocolit nici pe lingvişti.

Cert este că incertitudinea legată de definiţia termenului „ironic” persistă şi e veche de zeci de ani. „Ironic” este pe lista de 58 de termeni frecvent folosiţi greşit în limba engleză, întocmită de lingvistul Steven Pinker de la Harvard, şi se află în topul cuvintelor cele mai accesate în varianta online a dicţionarului Merriam-Webster.

Prin urmare ce înseamnă ironia cu adevărat şi de unde vine confuzia asta? O parte a stării de ambiguitate provine din faptul că sunt nu mai puţin de trei definiţii ale termenului în unele dicţionare. Este vorba despre ironia socratică (metodă filozofică antică) şi ironia dramatică (tehnică retorică şi literară), dar definiţia care ne interesează – şi care este cea mai dezbătută – este ironia situaţională. Aceasta survine, aşa cum o defineşte Oxford English Dictionary, atunci când „o situaţie sau un eveniment par deliberat contrare cu ceea ce se aşteaptă şi adesea sunt amuzante într-un mod neaşteptat.”

Importantă, conform puriştilor, este partea deliberat contrară – ca o situaţie să fie ironică, trebuie să fie opusul a ceea ce se aşteaptă, nu doar o coincidenţă amuzantă.

Nu toţi lingviştii au totuşi această viziune limitată. Campionii sporirii limbajului fluid, Merriam-Webster argumentează că cei care folosesc „ironic” cu sensul de „întâmplător” nu greşesc, de fapt, ci nu fac decât să fie pionieri. Editorii spun: „Termenul ironie se aplică evenimentelor care sunt întâmplătoare şi, în vreme ce unii consideră că e o folosire incorectă, e doar una nouă.”

08 nov.

„Ode to the West Wind” de Percy Bysshe Shelley

I
O wild West Wind, thou breath of Autumn’s being,
Thou, from whose unseen presence the leaves dead
Are driven, like ghosts from an enchanter fleeing,
I
O, vânt de-apus, suflare-a Toamnei crunte,
De care fug – cum fug de-un vrăjitor
Nălucile – noroadele mărunte,
Yellow, and black, and pale, and hectic red,
Pestilence-stricken multitudes: O thou,
Who chariotest to their dark wintry bed
Gălbui sau negre, ale frunzelor –
Tu, care duci în goana ta sireapă
Seminţele spre paturile lor,
The winged seeds, where they lie cold and low,
Each like a corpse within its grave, until
Thine azure sister of the Spring shall blow
Unde vor zace ca un hoit în groapă
Până ce Primăvara – sora ta –
De trâmbiţă să sune va să-nceapă
Her clarion o’er the dreaming earth, and fill
(Driving sweet buds like flocks to feed in air)
With living hues and odours plain and hill:
Deasupra gliei, şi va adăpa
Cu aer cârdul florilor, umplând
Cu-arome şi culori orice vâlcea –
Wild Spirit, which art moving everywhere;
Destroyer and preserver; hear, oh hear!
O, duh ce, pretutindenea trecând,
Distrugi şi aperi, te aud suflând!


Continuare »

25 oct.

„Up-Hill” de Christina Rossetti

Does the road wind up-hill all the way?
Yes, to the very end.
Will the day’s journey take the whole long day?
From morn to night, my friend.
Au calea tot în sus va năzui?
– Da, până la sfârşit, mereu.
Durează-al zilei drum întreaga zi?
– Din zori în seară, dragul meu.
But is there for the night a resting-place?
A roof for when the slow dark hours begin.
May not the darkness hide it from my face?
You cannot miss that inn.
Dar s-o găsi vreun cuib tihnit sub stele,
Pentru-ale nopţii ore-ntunecate?
Pot beznele-a-l fura privirii mele?
– Să treci de hanu-acela nu se poate.
Shall I meet other wayfarers at night?
Those who have gone before.
Then must I knock, or call when just in sight?
They will not keep you standing at that door.
Mai întâlnesc alţi, noaptea, călători?
– Cei altă dată duşi.
Ajuns la porţi, să bat de multe ori?
– Nu te vor ţine-acolo pe la uşi.
Shall I find comfort, travel-sore and weak?
Of labour you shall find the sum.
Will there be beds for me and all who seek?
Yea, beds for all who come.
Slab, istovit de drum, găsesc hodină?
– Aici să-ţi afli tihna poţi.
Şi truda mea şi-a tuturor se-alină?
– Da, sunt culcuşuri pentru toţi.
Christina Rossetti traducere de Tudor Dorin

© 2024 blog.ro-en.ro