Verbul a (se) comprima vine din limba franceză (comprimer) și este destul de des folosit, având câteva sensuri, în general cunoscute. Prima utilizare pare a veni din fizică – „a micșora volumul unui corp (mai ales a unui gaz) cu ajutorul unei forțe sau presiuni exterioare, a apăsa cu putere spre a micșora volumul”, sinonim cu a condensa, a presa. De aici derivă sensul figurat al verbului, folosit cu privire la sentimente și stări sufletești – „a împiedica să se manifeste, a stăvili printr-un efort de voință”, echivalent al lui a înăbuși, a înfrâna, a reprima.

O accepție a termenului, care mie îmi era mai puțin cunoscută, este „a reduce personalul unei întreprinderi sau instituții, a face mai mic ca urmare a limitării statelor”… Mai puțin cunoscută pentru că, așa cum mi-am dat imediat seama, îmi lipsea din minte asocierea cu mult mai cunoscutul său sinonim în această situație – a restrânge. Dicționarele susțin că referirea la o singură persoană, cu sensul de „a pune în cadru disponibil”, este improprie (ceea ce nu o împiedică să circule, se pare).

În momentul în care am început căutările pentru acest verb, aveam în minte altă semnificație, pe care nu am găsit-o însă menționată decât în Noul dicționar explicativ din 2002. Este vorba despre cea cu privire la comprimarea unor texte – „a micșora prin reducerea numărului de cuvinte”. Și m-a surprins lipsa lui din dicționare, întrucât acestui sens i-am găsit, paradoxal, cele mai numeroase sinonime: a concentra, a prescurta, a reduce, a rezuma, a scurta. Ai fi zis că e imposibil să găsești echivalente pentru un sens pe care un cuvânt nu-l are, nu?

Motivul pentru care l-am căutat inițial are legătură cu lucrarea de doctorat la care mă tot chinui. Pardon – care mă tot chinuie. Pentru că am tot adunat materiale peste materiale de-a lungul anilor (căci am luat-o de la daci și de la romani cu partea teoretică a cărții), m-am trezit acum că e destul de amplă. Și, mai ales, că nu tot ce e acolo îmi este necesar. Prin urmare, m-am apucat de comprimare: scot ce nu-mi folosește, sintetizez ce-am lungit peste măsură, periez și reorganizez. E o muncă plăcută, care mă ajută să mă reconectez la esența lucrării și să-mi limpezesc scopurile. În plus, parcă și stilistic dă bine comprimarea asta… Vom vedea.

Termenii noi sunt un eveniment fericit al unei limbi vii, iar editorii dicționarului Merriam-Webster sunt răspunzători pentru evidența termenilor folosiți în limba engleză. Cuvintele vin și pleacă dintr-o limbă, însă cele care persistă și ale căror utilizare crește trebuie înregistrate și descrise, cu alte cuvinte trebuie definite.

Ultimul lot de 533 de termeni și sensuri noi adăugate în dicționar (pe lângă cele 4.000 de revizuiri ale definițiilor, etimologiilor, pronuțiilor și datelor primei folosiri), conține o varietate amplă de limbaje de la serios la jucăuș, de la tehnic la oficial.

Continuare »

! peplum își modifică forma – anterior era peplu; este substantiv neutru cu pluralul peplumuri („mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în Antichitatea greco-romană”)

! peppermint este un anglicism (er se pronunță ăr); este substantiv neutru cu formă de plural pepperminturi (porții)

! pepsi este substantiv – fie neutru cu pluralul pepsiuri, fie feminin cu pluralul pepsi. Un compus al său este femininul !pepsi-cola, având genitiv-dativul pepsi-colei și pluralul pepsi-cole.

! peracid se desparte pe-ra-cid/per-a-cid; este substantiv masculin cu pluralul peracizi („termen generic dat acizilor care conțin mai mult oxigen decât acidul obișnuit corespunzător”)

! perchiziție / percheziție are două forme corecte; substantivul feminin are genitiv-dativul perchiziției/percheziției și pluralul perchiziții/percheziții. Aceeași modificare fonetică o suferă și verbul corespunzător !a perchiziționa/percheziționa; se desparte per-chi-zi-ți-o-na și are indicativul prezent el perchiziționează/percheziționează.

Forma negativă scurtă

Continuare »

Verbul a suprasolicita este format din supra- („element de compunere însemnând deasupra, peste sau indicând un sens superlativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe”) și verbul a solicita, însemnând – așa cum lesne se poate deduce – „a solicita peste măsură, a solicita excesiv” și fiind echivalent cu a supraîncărca.

Asta e tot ce oferă dicționarele, în condițiile în care ar trebui ca, pe lângă vorbe goale și aparent simple, să emită niscaiva avertismente. Pentru că, dintre toate verbele, acesta mi se pare unul care definește timpurile noastre. Omul modern – și generalizez, evident – nu mai are grija de a-și satisface nevoile de bază – nu mai vânează ca să mănânce, nu-și mai face el însuși hainele ori casa.

Continuare »