Omnilexica a intrat în hora dicţionarelor care aleg „cuvântul anului”. Termenul ales pentru 2015 este „salad bowl” – deşi nu e un cuvânt, ci o expresie.

Decizia de a încorona „salad bowl” drept Cuvântul Anului 2015 s-a bazat pe numărul de interogări de-a lungul anului şi pe mesajul pe care-l transmite. „Salad bowl” nu doar a fost în topul căutărilor, dar ne şi duce cu gândul la obiceiuri alimentare sănătoase.

Continuare »

Verbul a ameninţa are sensuri multe, aşa cum se cuvine unui cuvânt serios, rămas pe-aici încă de pe vremea romanilor. Înseamnă, întâi de toate, „a arăta intenţia de a face rău cuiva; a face un gest de ameninţare”, lucru pe care îl găsesc interesant, pentru că, de fapt, importanţă mai mare pare a o avea dezvăluirea propriu-zisă, nu atât intenţia – care poate rămâne neconcretizată. Scopul este acela de a intimida ori de a obţine ceva de la cel ameninţat.

Un alt sens al verbului presupune „a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva” (a paşte, a pândi, a periclita, a primejdui), fără a implica vreo intenţionalitate, chiar fără a presupune o voinţă în spatele ameninţării. Tot impersonal, termenul înseamnă „a fi gata să…, a fi pe punctul de a…”, iar mai rar se poate referi la „a anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios”.

Continuare »

Verbul a (se) iluziona vine din limba franceză (illusionner) şi înseamnă „a(-şi) face iluzii”. Dincolo de aparenta lui simplitate, seria sinonimică din care face parte este extrem de interesantă – a ademeni, a (se) amăgi, a (se) încânta, a (se) minţi, a momi, a (se) păcăli, a prosti, a purta, a trişa.

Acestea fiind spuse, dicţionarele sunt apoi tăcute, adăugând doar că verbul se foloseşte rar. Poate pentru că e mai nou, ori pentru că are atât de multe şi expresive cuvinte echivalente. Dar, în mod sigur, nu pentru că oamenii s-ar iluziona rar de tot… Dimpotrivă. Mi se pare uneori că, de fapt, singurele momente când putem funcţiona aşa cum trebuie sunt cele în care lumea pare conformă cu viziunea noastră despre ea.

Continuare »

Verbul a blestema este vechi de când limba, probabil ca şi obiceiul. Cel dintâi sens indicat de dicţionare se referă la „a invoca urgia divinităţii împotriva cuiva”, moment în care trimite la a afurisi, a anatemiza şi a excomunica. Termenul funcţionează şi în spaţiul laic, cu diferite grade de intensitate, de la simpla aruncare cu zisa – „a vorbi de rău pe cineva” (sinonim cu a ponegri, a defăima) până la adevărata artă. Mi se pare interesant felul în care dicţionarele fac diferenţă între simpla rostire a unor termeni din această sferă – „a exprima, a rosti un blestem împotriva cuiva”, şi o oarecare nuanţă faptică, de acţiune – „a supune unui blestem, a condamna la nenorocire”, care depăşeşte simpla rostire a vorbei la mânie.

Dincolo de convingerea mea interioară că tot blestemul se întoarce asupra celui care i-a dat drumul în lume, e captivant felul în care rostirea acestuia poate fi, de la început, îndreptată împotriva propriei persoane, atunci când asimilează gestul de „a cârti, a se revolta împotriva vieţii, a soartei” (deja nenorocite, din câte se vede, deci fără vreo noimă şi necesitate a adăugirii şi agravării afuriseniei). Şi, tot astfel, e de remarcat nuanţa reflexivă, cea care se referă la „a face jurământ, a se jura”, luând asupră-şi blestemul drept pedeapsă, recunoscut meritată, şi asumată în caz de vină. Cele mai des folosite sinonime, extrem de încărcate conotativ, sunt a înjura, a ocărî şi a huli.

Continuare »

Fundaţia Calea Victoriei va organizează în perioada 11-14 iulie 2011 un Atelier de vorbire în public, susţinut de actriţa Karina Nagy.

De fiecare dată când ne aflăm în faţa unui public, discursul nostru capătă expresie verbală, gestuală şi emoţională. Educarea acestor canale de emisie a argumentelor defineşte stilul fiecărui orator. Workshopul de dezvoltare a însuşirilor de bun orator oferă participanţilor exersarea formelor de discurs. Obişnuieşte cursanţii să se menţină permanent în contact cu cele mai recente informaţii din sfera economică-socială-politică şi le oferă posibilitatea de a-şi exersa ascultarea activă şi gândirea critică, ce mijlocesc perfect rezolvarea exhaustivă a problemelor ivite în aceste medii.

Continuare »

La început de an, am făcut o mică analiză a anului trecut, pentru a vedea în ansamblu ce am realizat şi, mai ales, pentru a stabili direcţia de urmat în 2011.

În 2010, dicţionarul român-englez şi dicţionarul englez-român s-au îmbogăţit cu câte 20.000 de sensuri. Mulţumiri tuturor celor care sprijină această dezvoltare, în special masteranzilor de la Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, condus de Prof. dr. Lidia Vianu, din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti.

Cea mai importantă noutate din 2010 o reprezintă facilitatea de traducere a conjugării verbelor. Este un volum uriaş de informaţii (de ordinul a zece milioane de conjugări traduse), ceea ce a însemnat şi un efort pe măsură. Este însă o facilitate utilă şi un mare pas dincolo de limitele unui dicţionar obişnuit.

În 2011 ne propunem să adaugăm mecanisme de traducere euristică (deducere de traduceri). Şi, desigur, dicţionarele se vor îmbunătăţi cât mai mult posibil. Blogul va continua în acelaşi ritm – o primă noutate este înlocuirea rubricii de glume pe teme lingvistice, aproape epuizată în atâţia ani, cu o rubrică de scurte glume în limba engleză, care să se constituie în distractive exerciţii de traducere.

Anul este lung, multe lucruri bune se pot întâmpla. Nu ezitaţi să faceţi propuneri şi observaţii!