Un exemplu inteligent şi amuzant

! amploaiat și !amploaiată sunt doi termeni învechiți, cu valoare substantivală; masculinul are pluralul amploaiați, iar femininul are genitiv-dativul amploaiatei și pluralul amploaiate

+ a amprenta apare ca noutate, verb (accentuat pe ultima silabă) cu indicativul prezent eu amprentez, el amprentează, conjunctivul prezent (eu) să amprentez și (el) să amprenteze

! anafóră păstrează o singură variantă fonetică (cu accent pe o), substantiv feminin cu genitiv-dativul anaforei și pluralul anafore; este o figură de stil „care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze, părți de frază, versuri pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii”

+ analgosedare (anestezie intraveoasă) apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv dativul analgosedării și pluralul analgosedări

! analog suferă ceva modificări când este adjectiv – masculin cu pluralul analogi și femininul analoagă/analoage; DOOM3 anulează astfel încercarea DOOM2 de a impune formele analogă/analoge, considerate mai elegante, revenind la norma veche

! răsalaltăieri este adverb și acceptă aum două despărțiri corecte în silabe – ră-sa-lal-tă-ieri/răs-a-lal-tă-ieri

* Răsărit este substantiv propriu neutru ce denumește o zonă geografică

! a răscoli nu mai are niciun fel de precizări legate de semnificație și își simplică paradigma, având aceleași forme pentru toate variantele de sens; este verb cu indicativul prezent eu răscolesc și ei răscolesc, cu imperfectul el răscolea și conjunctivul prezent să răscolească

! a răscrăcăra / a răscrăcăna are acum două forme corecte (prima nu era anterior acceptată); este folosit în registrul popular, verb cu indicativul prezent el răscracără/răscracănă

! a răsînțelege („a înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte”) se desparte fie ră-sîn-țe-le-ge, fie răs-în-țe-le-ge; indicativul prezent al verbului este eu răsînțeleg, noi răsînțelegem, perfectul simplu eu răsînțelesei, noi răsînțeleserăm și participiul răsînțeles

* psihedelic apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul psihedelici și femininul psihedelică-psihedelice; termenul are două despărțiri corecte în silabe – psi-he-de-lic/psih-e-de-lic – și înseamnă „care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare”

! psihiatră (psi-hi-a-tră) apare într-un articol separat, substantiv feminin cu genitiv-dativul psihiatrei și pluralul psihiatre

! psihomotor, adjectiv masculin cu pluralul psihomotori, primește acum și formă pentru feminine, singular și plural – psihomotoare („care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară”)

* psihopedagog și *psihopedagogă (mai rar folosit) sunt și ele substantive noi, primul masculin cu pluralul psihopedaogi, iar al doilea feminin cu genitiv-dativul psihopedagogei și pluralul psihopedagoge

* psihosomatic este adjectiv nou, masculin cu pluralul psihosomatici și femininul psihosomatică-psihosomatice; termenul face referire la tot ce este legat de „psihosomatică” – „disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor”

! propionic (cu o accentuat) se desparte pro-pi-o-nic/prop-i-o-nic; este adjectiv masculin cu pluralul propionici – în structura „acid propionic” (omolog superior al acidului acetic, derivat din propan, în unele sinteze organice)

proră / provă sunt ambele acceptate pentru a denumi partea din față a unei nave, substantiv feminin cu genitiv-dativul prorei/provei și pluralul prore/prove

proroc este un substantiv masculin pe care multă lume încă îl mai folosește greșit, deși nu este o noutate în DOOM; termenul, cu pluralul proroci, nu are niciun o dublu, iar rădăcina se păstrează pentru întreaga sa familie lexicală

! proscenium (cu accent pe e) revine la forma cu m final și are două variante corecte pentru despărțirea în silabe: pros-ce-nium/pro-sce-nium; substantivul neutru are forma articulată prosceniumul și pluralul prosceniumuri – (în teatrul antic) parte a teatrului corespunzătoare scenei și avanscenei

! a proscrie se desparte în silabe pros-cri-e/pro-scri-e; este verb cu indicativul prezent eu proscriu, ei proscriu, imperfectul proscria, conjunctivul să proscrie, gerunziul proscriind și participiul proscris. Noutatea legată de despărțirea în silabe este valabilă pentru întreaga sa familie lexicală: substantivele feminine !proscriere și !proscripție, ultimul folosit mai rar, ca și masculinul !proscriptor. Probabil cel mai folosit este !proscris (pros-cris/pro-scris), care are atât valoare adjectivală, cât și substantivală.

! pronostic este substantiv neutru cu pluralul pronosticuri, sinonim cu „previziune”. Din aceeași familie lexicală, verbul !a pronostica (însemnând „a face o previziune”), are la indicativ prezent forma pronostichează. Din infinitivul lung al acestuia se formează, prin conversiune, substantivul *pronosticare, feminin cu genitiv-dativul pronosticării și pluralul pronosticări.

* pronunțabil apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul pronunțabili și femininul pronunțabilă-pronunțabile

! proparoxiton apare de două ori în dicționar, o dată cu valoare adjectivală (în structura cuvânt proparoxiton), având la plural formă pentru feminin – proparoxitone, și o dată cu valoare substantivală, neutru cu pluralul proparoxitone „(cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă”; în toate situațiile, se acceptă ambele despărțiri în silabe – pro-pa-ro-xi-ton/pro-par-o-xi-ton

! propedeútică / propedéutică (se desparte pro-pe-deu-că) este substantiv feminin cu genitiv-dativul propedeúticii/propedéuticii („disciplină care constituie o introducere necesară în studiul unei alte discipline”)

! propilée este acum substantiv neutru (anterior era feminin) care are numai formă de pural („intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din Antichitate, formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și cu scări; spec. vestibulul Acropolei din Atena”)