Rezultate

19 oct.

„Proud Maisie” de Walter Scott

Proud Maisie is in the wood,
Walking so early;
Sweet Robin sits on the bush,
Singing so rarely.
Pe mândră Maisie o cam prind
Prin codru zorii;
Plăcut se-aud ciripăind
Prin crengi prigorii.
„Tell me, thou bonny bird,
When shall I marry me?”—
„When six braw gentlemen
Kirkward shall carry ye.”
„Au când m-oi mărita,
Ia spuneţi, păsărici?”
„La schit când te-or purta
Opt domni voinici!”
„Who makes the bridal bed,
Birdie, say truly?”—
„The gray-headed sexton
That delves the grave duly.
„Dar pat de nuntă cine
Mi-aşterne, cum şi când?”
„Groparul sur ce vine
Să sape gropi, curând.
„The glowworm o’er grave and stone
Shall light thee steady;
The owl from the steeple sing,
‘Welcome, proud lady.'”
Mere pe lespede-ţi va arde
La cap un licurici;
Din turlă buha-ţi va cânta
‘Bine-ai venit aici’.”
Walter Scott traducere de Tudor Dorin

03 aug.

„Kubla Khan” de Samuel Taylor Coleridge

Or, a vision in a dream. A Fragment. Viziune dintr-un vis
In Xanadu did Kubla Khan
A stately pleasure-dome decree:
Where Alph, the sacred river, ran
Through caverns measureless to man
Down to a sunless sea.
So twice five miles of fertile ground
With walls and towers were girdled round;
And there were gardens bright with sinuous rills,
Where blossomed many an incense-bearing tree;
And here were forests ancient as the hills,
Enfolding sunny spots of greenery.
La Xanadu vru Kubla Han
Un dom-al-poftelor, pe unde
Alf, râul sfânt, curgea avan
Prin peşterile mult afunde
Spre-a mării sumbre unde.
Deci dar, a-ncins cu foişoare
Şi zid o vale roditoare,
Aici: grădini, pâraie-ntortocheate
Şi mulţi arbuşti mustind tămâie;
Şi codrii vechi, de când e lumea poate,
Vrând, parcă, pajiţti să mângâie.


Continuare »

29 iun.

„The Caterpillar and the Ant” de Allan Ramsay

A pensy Ant, right trig and clean,
Came ae day whidding o’er the green;
Where, to advance her pride, she saw
A Caterpillar moving slaw.
„Good ev’n t’ ye, mistress Ant,” said he;
„How ‘s a’ at hame? I ‘m blyth to s’ ye.”
The saucy Ant view’d him with scorn,
Nor wad civilities return;
But gecking up her head, quoth she,
„Poor animal! I pity thee;
” Wha scarce can claim to be a creature,
„But some experiment of nature,
„Whase silly shape displeas’d her eye,
” And thus unfinish’d was flung bye.
„For me, I ‘m made with better grace,
„With active limbs, and lively face;
„And cleverly can move with ease
„Frae place to place where’er I please;
„Can foot a minuet or a jig,
„And snoov ‘t like ony whirly-gig;
„Which gars my jo aft grip my hand,
„Till his heart pitty-pattys, and —
„But laigh my qualities I bring,
„To stand up clashing with a thing,
„A creeping thing the like of thee,
„Not worthy of a farewell t’ye.”
The airy ant syne turn’d awa,
And left him with a proud gaffa.
The Caterpillar was struck dumb,
And never answer’d her a mum:
The humble reptile fand some pain,
Thus to be banter’d with disdain.
But tent neist time the Ant came by,
The worm was grown a Butterfly:
Transparent were his wings and fair,
Which bare him flight’ring thro’ the air.
Upon a flower he stapt his flight,
And thinking on his former slight,
Thus to the Ant himself addrest:
„Pray, Madam, will ye please to rest?
„And notice what I now advise:
„Inferiors ne’er too much despise,
„For fortune may gi’e sic a turn,
„To raise aboon ye what ye scorn:
„For instance, now I spread my wing
„In air, while you ‘re a creeping thing.”
Furnica, îngâmfata, într-o zi
Zbura peste izlazuri când zări
Omida ce se strămuta alene –
Prilej grozav ca să se umfle-n pene.
„Domniţă, zise-omida, -s bucuroasă
Că te-ntâlnesc – sunt toate bune-acasă”?
Furnica nu-i răspunse la bineţe
Şi, măsurând-o cu priviri semeţe,
Pe spate-şi dete capul şi grăi:
„Ce milă mi-e de tine, dac-ai şti!
Jivină descleiată eşti, zidire
Ce doar a încercat-o maica-fire;
Când a văzut cam ce-a ieşit, scârbită,
Te-a azvârlit cât colo-ntr-o clipită.
Ci, iată, eu, cu evghenie-n neam,
Sunt frumuşică, mădulare am
Cu cari mă mişc şi mă învârt uşor
Şi-oriunde-s gata să mă desfăşor.
În menuet şi-n orice danţ turbat
M-arunc cu-ntreagă firea mea, nu cat!
O, cavalerul mâna cum mi-o-ndeasă,
Cum îi mai bate inima sfioasă,
Cum… – dar de ce să mă-njosesc atât
Şi cu ce este-n mine mai urât
Să-nfrunt o aschimodie ca tine,
Nevrednică de un „rămâi cu bine”?”
Înaripata râse apoi fudul
Şi dispăru – stătuse doar destul.
Iar într-acestea jalnica omidă,
Curpinsă de durere şi obidă
Că-i socotită lucru de nimic,
Tăcuse, bineînţeles, chitic.
Dar când veni furnica mai apoi,
Omida era fluture de soi
Şi aripile gingaş străvezii
Prin aer o purtau peste câmpii;
Şi fluturele, poposind pe-o floare,
Cu gând la-acele vorbe jignitoare,
Către furnică glăsui astfel:
„Ce-ar fi să şezi, domniţă, puţintel?
Doresc să-ţi dau un sfat: nu judeca
Pe-acei ce-s mai prejos de seama ta,
Căci soarta, care-i schimbătoare foarte,
Cândva, cumva, le poate face parte.
De-o vorbă, eu mă-nalţ acum în zbor,
Iar tu eşti un biet vierme târâtor.”
Allan Ramsay traducere de Leon Leviţchi

28 dec.

a ura

Verbul a ura e… de sezon. Se construiește cu dativul (deci a ura cuiva) și înseamnă „a adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva”. Termenul vine din latinescul orare, având chiar și o semnificație parcă mai apropiată de sensul etimonului – „a recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova, cu plugușorul etc.” Nu are – ca să știți – nicio legătură cu interjecția ura!, cuvânt venit din rusă și din franceză.

Sinonimele nu sunt foarte numeroase, dar sunt destul de variate: a binecuvânta, a blagoslovi, a colinda, a da, a dori, a felicita, a pofti, a prii. Sunt utilizate în contexte diferite, fie la sărbători ale tuturor, fie la aniversări personale, la începutul unei acțiuni ori al unui nou drum. Se poate folosi pentru a spune, pur și simplu, „bună seara” ori pentru a dori, pentru tot restul vieții, mult bine și noroc, sănătate și fericire. Atunci când se referă la obiceiul de „a umbla de la casă la casă, în seara de Anul Nou”, e sinonim cu a hăi.

Continuare »

25 nov.

„Elegy Written in a Country Churchyard” de Thomas Gray

The curfew tolls the knell of parting day,
The lowing herd wind slowly o’er the lea,
The plowman homeward plods his weary way,
And leaves the world to darkness and to me.
Trist zvon de clopot prohodeşte ziua,
Cireada şerpuieşte pe vâlcea,
Plugarul se întoarce-n sat şi lumea
O lasă-n seama nopţii şi a mea.


Continuare »

02 sept.

„The Chronicle” de Abraham Cowley

Margarita first possessed,
If I remember well, my breast,
Margarita first of all;
But when awhile the wanton maid
With my restless heart had played,
Martha took the flying ball.
Prima, sufletul din mine
(De-mi aduc aminte bine)
Mi-l supuse Margareta!
S-a jucat cu el o toană
Şi, din zbor, altă codană
(Marta) i-a luat ştafeta.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro