Justiție rasială. Obstrucționarea justiției. Justiție socială. Ministerul de Justiție. Investigarea președintelui american Donald Trump de către Robert Mueller, audierile tensionate ale lui Brett Kavanaugh în Congres, lupta pentru egalitate socială, rasială și egalitatea de sex, ultimul an a fost martor al unui ciclu de știri tumultoase și hipnotice. Merriam-Webster a ales „justice” (“justiție”) drept cuvântul anului 2018 din pricina știrilor care s-au repetat luni la rând, recunoscându-i-se locul central în conștiința publică.

Compania și-a explicat alegerea prin faptul că noțiunea de justiție a fost centrul multor dezbateri naționale în anul 2018: justiție rasială, justiție socială, justiție infracțională, justiție economică. În toate conversațiile legate de aceste teme este relevantă întrebarea la ce se referă exact când folosim termenul justiție.

Continuare »

Cuvântul care surprinde cel mai bine „etosul, starea de spirit sau preocupările” anului 2018 este „toxic”, potrivit Oxford Dictionaries, care a încoronat adjectivul ca fiind cuvântul anului. Prin urmare este oficial: anul 2018 este toxic. Cel puțin lexicografic vorbind.

„Toxic” a fost considerat ca având „potențial de durată ca termen de semnificație culturală”.

Continuare »

Dacă v-ați întrebat vreodată de ce, totuși, Shakespeare este considerat un scriitor atât de mare, o parte importantă a răspunsului la această (ipotetică) întrebare se poate găsi și în vocabularul pe care l-a folosit în scrierile sale. Acesta este nu doar foarte bogat și variat ca număr total de cuvinte folosite, ci și ca număr de sensuri folosite per cuvânt.

Un bun exemplu este „innovation„, pe care Shakespeare l-a folosit mai ales în sensul, în zilele noastre complet pierdut, de „revoluție” sau „răscoală”.

Iată ce-i spune Cassio lui Iago: „I have drunk but one cup tonight, and that was craftily qualified too; and behold what innovation it makes here.” („Othello”, Oth II.iii.35-37)

De fapt, „innovation” este atât de subtil folosit în acest context, încât, pe lângă (un început de) revoluție (în percepția lui Cassio), mai poate însemna și nimic altceva decât o simplă zarvă produsă de oamenii lui Othello (în percepția, intenționat minimalizatoare, a lui Iago).

Prepozițiile „in” şi „into” și se traduc în limba română prin „în”.

De regulă, „in” se folosește cu verbe statice, cum ar fi „to be”: I am in my room.

Pe de altă parte, „into” se folosește cu verbe de mișcare (în limba engleză, aproape orice verb poate fi considerat verb de mișcare).

Verbele de mișcare tipice sunt cele care descriu un traseu parcurs dintr-un punct în altul, cum ar fi „to go”, „to walk”, „to drive”, „to dive” etc. Astfel, o propoziție ca „Intru în cameră” trebuie tradusă în limba engleză folosindu-se prepoziția „into„, și nu „in„: „I am walking into the room.”

Multe alte verbe sunt considerate tot de mișcare, deși acest lucru este mai puțin evident, și, ca atare, trebuie să fie folosite tot cu prepoziția „into„. De exemplu:
„I am stealing into my room.” („Mă strecor în cameră.„)
„She is driving into town.” („Merge cu mașina în oraș.„)
„Yelling into the phone is not nice.” („A urla în telefon nu e frumos.„)

„Trans*” este unul dintre noii termeni legați de sexualitate și categoria genului pe care OED a anunțat că i-a adăugat în luna aprilie 2018, alături de termeni precum „ambisexual”, „asexual”, „bi-gender” și „heterosocial”, o colecție care reflectă „înțelegerea noastră complexă în dezvoltare a acestor două aspecte distincte ale experienței umane,” după cum spune Jonathan Dent, lexicograf la OED.

Când este pronunțat cu voce tare, termenul „trans*” este rostit de unele persoane ca „trans asterisk”, iar altele îl pronunță „trans star”.

Continuare »

Profesioniștii, dar și curioșii sunt așteptați miercuri, 28 martie 2018, de la ora 19:00, în Sala Perpessicius din Muzeul Național al Literaturii Române (Str. Nicolae Crețulescu nr. 8), la prima ediție a atelierelor de discuție din 2018: „Dramele traducătorului în budoarul autorului – Cum traducem limbajul licențios”. Este o discuție fără perdea despre provocările la care este supus traducătorul față în față cu limbajul licențios.

Ioana Miruna Voiculescu, membră ARTLIT și inițiatoarea acestei întâlniri, întreabă doi distinși traducători experimentați și curajoși, Luana Schidu (traducătoarea trilogiei „Jurnalul dragostei” de Anais Nin) și George Volceanov (cunoscut pentru isprava retraducerii lui Shakespeare cu expresiile obscene la locul lor) despre cuvinte tari, pudibonderie, cenzură și rostul lor în traducere.

Continuare »