| Who, or why, or which, or what, Is the Akond of Swat? |
Cine, de ce, care sau ce ar Putea fi Akond din SKAR? |
| Is he tall or short, or dark or fair? Does he sit on a stool or a sofa or chair, OR SQUAT? The Akond of Swat? |
E brun sau blond, înalt ori scund? Stă pe-un divan, pe-un scaun rotund, SAU ÎNTR-UN PAR, Acel Akond din Skar? |
| Hail to thee, blithe Spirit! Bird thou never wert, That from Heaven, or near it, Pourest thy full heart In profuse strains of unpremeditated art. |
Slavă, duh șăgalnic (Pasăre nu ești!) Ce, din cer, năvalnic Inima-ți goleşti În şuvoi de triluri limpezi şi fireşti! |
Un nou eveniment organizat de Mara Study Turism în colaborare cu Bezna Theatre din Marea Britanie are loc în perioada 25 iunie-5 iulie 2015, la Bran, unde se reunesc copii din România, Moldova şi SUA şi regizori din Marea Britanie, în Programul Educaţional „Engleza prin Teatru” („English through Theatre”).
Principala activitate a programului de dezvoltare personală de la Bran este pregătirea spectacolului de teatru în limba engleză sub toate aspectele sale: arta actorului, mişcare, dicţie, costume, decoruri.
Continuare »
| Do not go gentle into that good night, Old age should burn and rave at close of day; Rage, rage against the dying of the light. |
Lin în noaptea asta bună nu te-ndepărta, În groapa zilei vârsta veche delirează. Scrâşneşte-n amurgul luminii, turbează. |
| Though wise men at their end know dark is right, Because their words had forked no lightning they Do not go gentle into that good night. |
Sfârşind ştiu înţelepţii că n-au tăiat vreo rază Cu vorba lor şi bezna pe drept le revenea, Dar lin în noaptea asta nu se îndepărtează. |
| Good men, the last wave by, crying how bright Their frail deeds might have danced in a green bay, Rage, rage against the dying of the light. |
Cei buni faptelor lor firave în amiază Sperând prin golfuri verzi c-ar fi putut dansa, Scrâşnesc în amurgul luminii, turbează. |
| Wild men who caught and sang the sun in flight, And learn, too late, they grieved it on its way, Do not go gentle into that good night. |
Sălbaticii ce-au prins soarele şi-l mimează În zbor, deprind târzii mâhniri în calea sa, Şi lin în noaptea asta nu se îndepărtează. |
| Grave men, near death, who see with blinding sight Blind eyes could blaze like meteors and be gay, Rage, rage against the dying of the light. |
Cei gravi, cu nervu-nvins demult, halucinează Ochii cei orbi ce-ar fi zglobii frânturi de stea; Scrâşnesc în amurgul luminii, turbează. |
| And you, my father, there on the sad height, Curse, bless, me now with your fierce tears, I pray, Do not go gentle into that good night. Rage, rage against the dying of the light. |
Cu fioroase lacrimi din înălţimea ta, Blesteamă-mă părinte şi binecuvântează. Lin în noaptea asta bună nu te-ndepărta, Scrâşneşte-n amurgul luminii, turbează. |
| Dylan Thomas | traducere de C. Abăluţă & Şt. Stoenescu |
| Shortly after the revival of learning in Europe. | Curând după începutul Renaşterii în Europa. |
| Let us begin and carry up this corpse, Singing together. Leave we the common crofts, the vulgar thorpes Each in its tether Sleeping safe on the bosom of the plain, Cared-for till cock-crow: Look out if yonder be not day again Rimming the rock-row! That‘s the appropriate country; there, man‘s thought, Rarer, intenser, Self-gathered for an outbreak, as it ought, Chafes in the censer. Leave we the unlettered plain its herd and crop; Seek we sepulture On a tall mountain, citied to the top, Crowded with culture! All the peaks soar, but one the rest excels; Clouds overcome it; No! yonder sparkle is the citadel‘s Circling its summit. Thither our path lies; wind we up the heights: Wait ye the warning? Our low life was the level‘s and the night‘s; He‘s for the morning. Step to a tune, square chests, erect each head, ‘Ware the beholders! This is our master, famous calm and dead, Borne on our shoulders |
Săltaţi coşciugul, dar, cântând în cor. Noi vom lăsa în urmă, Împiedicate în priponul lor, Cătun, ogradă, turmă, Dormind ferite pe câmpie până Vor trâmbiţa cocoşii. Priviţi spre buza crestei cum se-ngână, Cu bezna, zorii roşii! Acolo-n vârf, pe nenfricatul stei, Gândirea mult aleasă, Ca din cădelniţă, din sinea ei, Se zbate ca să iasă. Lăsăm cireada şesului – noi sus Va să-i săpăm mormântul, Pe-un munte-ncins de-oraş, unde şi-a spus Cultura greu cuvântul! Înalt e orice pisc, ci unul doar Mai sus de nouri suie. Priviţi! L-încearcănă ca un pojar Lumini din cetăţuie. Poteca-aceasta urcă spre tării. Ce aşteptaţi? Noi, bieţii, Suntem ai nopţii şi-ai câmpiei fii; El este-al dimineţii. Păşiţi făr-a privi, cu pieptul plin, Semeţi, în pas cu corul. Pe umeri ducem, renumit, senin Şi mort, pe-nvăţătorul. |
| My heart aches, and a drowsy numbness pains My sense, as though of hemlock I had drunk, Or emptied some dull opiate to the drains One minute past, and Lethe-wards had sunk: ‘Tis not through envy of thy happy lot, But being too happy in thine happiness, – That thou, light-winged Dryad of the trees, In some melodious plot Of beechen green and shadows numberless, Singest of summer in full-throated ease. |
Mi-i somn în simţuri… Inima mă doare Şi pare-se cucută doar şi opiu De-o clipă c-am băut cu însetare; M-afund în Lethe, de neant m-apropiu. Nu pizmuindu-ţi neamu-n aste ore, Ci-n fericirea ta prea fericită, Driada-n crâng, cu aripi jucăuşe, În melodii sonore, Prin fagii verzi, de umbre-nvăluită, Cânţi vara din cu drag umflată guşe. |
© 2024 blog.ro-en.ro