Rezultate

20 dec.

„The Darkling Thrush” de Thomas Hardy

I leant upon a coppice gate
When Frost was spectre-grey,
And Winter’s dregs made desolate
The weakening eye of day.
The tangled bine-stems scored the sky
Like strings of broken lyres,
And all mankind that haunted nigh
Had sought their household fires.
Stam la o margine de crâng
Când Geru-i sur strigoi,
Şi drojdiile Iernii sting
Al zilei ochi vioi.
Suciţi, cârceii de hamei
Par frânte corzi de liră,
Şi-ntorşi acas’, vecinii mei
La vetre se-aciuiră.
The land’s sharp features seemed to be
The Century’s corpse outleant,
His crypt the cloudy canopy,
The wind his death-lament.
The ancient pulse of germ and birth
Was shrunken hard and dry,
And every spirit upon earth
Seemed fervourless as I.
Părea, colţos şi dur, pământul
Al Veacului leş… iar,
Sus, norii – cripta lui; şi vântul
Un vaier funerar.
Vechi plodul din sămânţa vie
Sfrijit şi sec părea,
Şi vlăguit, asemeni mie,
Tot ce mă-mpresura.
At once a voice arose among
The bleak twigs overhead
In a full-hearted evensong
Of joy illimited;
An aged thrush, frail, gaunt and small,
In blast-beruffled plume,
Had chosen thus to fling his soul
Upon the growing gloom.
Deodat’ un tril zbucnise prin
Uscate crengi, de sus,
Un cânt de voie-bună plin
Şi de avânt nespus;
Un schilav sturz, bătrân, plăpând
Şi cu penet zburlit,
În întunericul crescând
Cu foc ap piruit.
So little cause for carolings
Of such ecstatic sound
Was written on terrestrial things
Afar or nigh around,
That I could think there trembled through
His happy good-night air
Some blessed Hope, whereof he knew
And I was unaware.
Aşa puţin temei anume
Pentru-acest imn-colind
Sta scris pe tot ce e pe lume
Cât zările cuprind,
Încât mi-am zis că vreun fior
Vibra în melodie,
De noi nădejdi lui vestitor
Şi neştiute mie.
Thomas Hardy traducere de Leon Leviţchi

13 dec.

„Remembrance” de Emily Bronte

Cold in the earth—and the deep snow piled above thee,
Far, far removed, cold in the dreary grave!
Have I forgot, my only Love, to love thee,
Severed at last by Time’s all-severing wave?
Dormi în pământ, sub nea, dormi în neştire;
în rece groapă dormi, pe cellalt mal.
Au te-am uitat, tu, singura-mi iubire,
de care mă desparte-al vremii val?


Continuare »

11 dec.

a (se) îngriji

Verbul a (se) îngriji s-a format prin derivare cu prefixul în- de la substantivul grijă. Primul sens al verbului se referă la „a avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva”. Atunci când este trazitiv are în vedere acțiunea de „a avea grijă de sănătatea cuiva”, iar reflexivul – „a-și căuta de sănătate, a urma o cură, un tratament medical”.

Varianta reflexivă poate fi urmată și de unele determinări introduse prin prepoziția „de”, cu sensul „a-și procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare, a lua măsurile cuvenite din timp pentru…”, echivalent cu a se preocupa, a căuta, a vedea de (ceva).

Mai sunt folosite o serie de sinonime, destul de numeroase: a alarma, a (se) câștiga, a frământa, a (se) interesa, a intriga, a (se) îngriji, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a se ocupa, a socoti, a (se) speria, a (se) teme, a trata, a (se) tulbura.

Continuare »

04 dec.

a evolua

Verbul a evolua vine de la évoluer (din franceză) și are două sensuri de bază. Înseamnă, în primul rând, „a trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară”, fiind sinonim cu a se dezvolta, a se transforma, a avansa, a înainta, a progresa. O utilizare specială a acestui sens poate avea în vedere evoluția unei boli – „a-și urma cursul, a se desfășura”, sau a unui sportiv – „a susține un meci, a juca; a se prezenta în fața publicului în cadrul unei competiții”.

Cel de-al doilea sens consemnat în dicționare se referă la „a se deplasa cu mișcări largi (circulare)”, având în vedere, de pildă, mișcarea apelor curgătoare sau a unor stoluri de păsări, ori evoluția unor avioane sau nave. Dintre cele mai comune sinonime ale verbului, ar fi de menționat a merge, a se mișca, a se întâmpla, a se petrece, a decurge, a se întinde. Antonimele sunt a decădea, a involua, a regresa.

Continuare »

27 nov.

a (se) exclude

Verbul a (se) exclude vine din limba latină – excludere, ajuns la noi în etapa aceea de relatinizare, de redescoperire a moștenirii latine în limba română. Este un verb de conjugarea a III-a (cu infinitivul terminat în –e), a cărui valoare tranzitivă înseamnă „a da afară, a nu admite”, fiind sinonim cu a elimina, a excepta, a îndepărta, a înlătura, a scoate.

Sensul reflexiv face referire la o acțiune reciprocă dintre două elemente de „a se respinge ca fiind incompatibile, contrare, nepotrivite”. Cel mai evident antonim este a include, în timp ce ultimul sens poate reprezenta, în sens larg, o antonimie cu a accepta (venit din franceză, fiind și el un latinism, la bază).

Continuare »

22 nov.

„Departure” de Coventry Patmore

IT was not like your great and gracious ways!
Do you, that have naught other to lament,
Never, my Love, repent
Of how, that July afternoon,
You went,
With sudden, unintelligible phrase,
And frighten’d eye,
Upon your journey of so many days
Without a single kiss, or a good-bye?
I knew, indeed, that you were parting soon;
And so we sate, within the low sun’s rays,
You whispering to me, for your voice was weak,
Your harrowing praise.
Well, it was well
To hear you such things speak,
And I could tell
What made your eyes a growing gloom of love,
As a warm South-wind sombres a March grove.
And it was like your great and gracious ways
To turn your talk on daily things, my Dear,
Lifting the luminous, pathetic lash
To let the laughter flash,
Whilst I drew near,
Because you spoke so low that I could scarcely hear.
But all at once to leave me at the last,
More at the wonder than the loss aghast,
With huddled, unintelligible phrase,
And frighten’d eye,
And go your journey of all days
With not one kiss, or a good-bye,
And the only loveless look the look with which you pass’d:
‘Twas all unlike your great and gracious ways.
Cu toată hotărârea,
Nu însă şi din inimă, îţi spun,
Iubito, rămas bun.
Ne mângâiem măcar
La gândul că ne este drumul clar.
Nimic mai lesnicios decât,
Cu pas sfielnic dar viteaz,
Cu lacrimi pe obraz,
Să mergem pe-un făgaş deosebit:
Tu, către răsărit,
Eu, înspre soare-apune,
Ce-a fost, a fost,
Speranţa nu mai are niciun rost,
Dar, scumpa mea,
Atunci când suferinţa,
Copilul tristei noastre văduvii,
Va fi murit,
Şi roua ochilor nu va-neca
Trandafirul cerului de seară,
Mai ştii?
Uimiţi din cale-afară,
Acolo unde noaptea-aceasta-i zi,
Fără să ne trădăm credinţa
În drumul drept ales de noi,
Ne vom reîntâlni;
Amara noastră pribegie
Se va-ncheia la dulcele hotar;
Şi, nesfârşit,
Ospăţul mulţumirii o să fie
De lacrimile recunoaşterii stropit.
Coventry Patmore traducere de Leon Leviţchi

© 2024 blog.ro-en.ro