| When Robin Hood was about twenty years old, With a hey down down and a down He happend to meet Little John, A jolly brisk blade, right fit for the trade, For he was a lusty young man. |
Când avea Robin douăzeci de veri Ding-dong, ding-dong, ding-dong, L-a cunoscut pe micul John, Cel mult isteţ, la treabă fără preţ, Şi tânăr, şi-n puteri. |
| Swarte-smeked smethes, smattered with smoke, Drive me to deth with den of here dintes: Swich nois on nightes ne herd men never, What knavene cry and clattering of knockes! The cammede kongons cryen after ‘Col! Col!’ And blowen here bellewes that all here brain brestes. ‘Huf, puf,’ saith that on, ‘Haf, paf,’ that other. They spitten and sprawlen and spellen many spelles, They gnawen and gnacchen, they groan togedire, And holden hem hote with here hard hamers. Of a bole hide ben here barm-felles, Here shankes ben shackeled for the fere-flunderes. Hevy hameres they han that hard ben handled, Stark strokes they striken on a steled stock. ‘Lus, bus, las, das,’ rowten by rowe. Swiche dolful a dreme the Devil it todrive! The maistre longeth a litil and lasheth a lesse, Twineth hem twein and toucheth a treble. ‘Tik, tak, hic, hac, tiket, taket, tik, tak, Lus, bus, las, das.’ Swich lif they leden, Alle clothemeres, Christ hem give sorwe! May no man for brenwateres on night han his rest. |
Oacheşi fierari afumaţi, fripţi de scrum şi funingini, Moartea mi-o cheamă cu larma ciocanelor lor. Nimeni asemenea zgomot n-aude noaptea! Asemenea dangăt grozav de ghiorlani guralivi! Scălâmbi şi mahmuri, cer: „Mangalul; Mangal!” Şi suflă din foale de-şi sfarmă făptura „Huf, Puf!” face unul; „Hof; Pof!” fac fârtaţii. Scuipă, se-ntind şi deşiră poveşti sumedenii; Scrâşnesc şi trosnesc din măsele, icnind împreună, Încinşi de săltatul baroaselor groase. Şorţ din tovaluri de taure au. Şi pulpare drept pavezi, păzindu-i de para aprinsă, Straşnic trosnesc cu baroasele grele-ale lor. Straşnic izbesc pe ilaiele cele de criţă. „Boc, boc”; şi „Bam, bam!” bat cu rândul – Aşa tânguios tărăboi Belzebut să-l stârpească! Covaciul îndreaptă un fier şi mai ciocăne altul, Le-înţeapănă-olaltă şi ţiuie-o notă înaltă: „Ţic, ţic!” „Pic, pac!” „Pic, pac”; „Ţic, ţac!” Cioc, boc! Bam, bum! … cam acesta li-i traiul Acestor de gloabe cizmari – osândi-i-ar Hristos! Nici noaptea n-ai tihnă de fierul ce sfârâie-n apă. |
| traducere de Tudor Dorin |
| The Percy out of Northumberland, An avow to God made he That he would hunt in the mountains Of Cheviot within days three, In the maugre of doughty Douglas, And all that e’er with him be. |
Sir Percy din Northumberland Jurase cu glas tare Că-n Cheviot, până-n trei zile, Va-ncepe vânătoare În ciuda dârzului sir Doulas Şi-al oastei câtă are; |
| The fattest harts in all Cheviot He would kill and carry away.— ‘By my faith,’ said the doughty Douglas again, ‘I will let that hunting if I may!’ |
C-o să răpună şi-o să ia Cei mai graşi cerbi din Cheviot. – „Poftească! Zise dârzul Douglas, Am să-i îngădui – de-am să pot! |
| Once this world was so steadfast and so stable That a man’s word was his obligation, And now it is so false and mutable, That word and deed, in their conclusion, Are unalike, for so turned upside down Is all this world, by gain and selfishness, That all is lost for lack of steadfastness. |
Era stei, stâncă lumea dineoare Şi datorie grea cuvântul dat; Acum făţarnică-i şi-amăgitoare, Când fapta de cuvânt s-a dezbinat, Precum vedem, tot lucru-i răsturnat; Cu mită şi cu îndărătnicie, Se pierde tot prin nestatornicie. |
Din când în când câte un obiect îşi mai face apariţia la licitaţie şi preţul de vânzare îi ia cu totul prin surprindere pe experţii caselor de licitaţii şi pe vânzătorii cu experienţă. Astfel de piese sunt cunoscute drept “în stare de hibernare”.
Aceasta a fost şi situaţia lotului 1411 ce a participat recent la vânzarea de carte Gorringes din Lewes şi care nu părea de foarte mare interes: Dicţionarul lui Samuel Johnson, prima ediţie, folio în patru volume, Londra 1755. A fost trimis spre vânzare la casa de licitaţii North Street de către familia lui Michael Clarke-Jervoise din reşedinţa de la Idsworth Park, comitatul Hampshire. Dicţionarul a fost estimate la 2.000 – 3.000 de lire sterline, pe baza evaluărilor unor seturi similare vândute în ultimii câţiva ani.
Continuare »
| Dust of my dust, And dust with my dust, O, child who died as you entered the world, Dead with my death! Not knowing Breath, though you tried so hard, With a heart that beat when you lived with me, And stopped when you left me for Life. It is well, my child. For you never traveled The long, long way that begins with school days, When little fingers blur under the tears That fall on the crooked letters. And the earliest wound, when a little mate Leaves you alone for another; And sickness, and the face of Fear by the bed; The death of a father or mother; Or shame for them, or poverty; The maiden sorrow of school days ended; And eyeless Nature that makes you drink From the cup of Love, though you know it’s poisoned; To whom would your flower-face have been lifted? Botanist, weakling? Cry of what blood to yours?— Pure or foul, for it makes no matter, It’s blood that calls to our blood. And then your children—oh, what might they be? And what your sorrow? Child! Child! Death is better than Life! |
Ţărâna din ţărâna mea, Şi ţărâna cu ţărâna mea, O, copil care ai murit intrând în lume, Mort o dată cu moartea mea! Fără să fi cunoscut respiraţia, deşi ai luptat din greu, Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine Şi care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viaţă. E mai bine aşa, copilul meu. Tu nu ai parcurs niciodată Drumul lung, lung, care începe cu anii de şcoală, Când degetele mici abia se văd prin ceaţa lacrimilor Care cad peste litere contorsionate. Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană, Când un mic prieten te părăseşte pentru alt prieten, Nici boala şi nici chipul Spaimei de lângă sau din pat; Nici moartea unui tată sau a unei mame, Sau sentimentul de ruşine pentru proprii părinţi, sau săracia; Şi nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârşit; Ţi-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei Din cupa iubirii, deşi ştii că este otrăvită. Cine va fi ridicat floarea feţei tale? Ce searbăd botanist? Sângele cui va chemat sângele tau? – Pur sau corcit, nu contează, Întotdeauna sângele cuiva va striga după sângele nostru. Şi, apoi, copii tăi – oh, ce se va fi ales de ei? Ce mâhniri te aşteptau? Mai bine Copil in Eternitate decât în Viaţă. |
| Edgar Lee Masters | traducere de Petru Dimofte |
© 2024 blog.ro-en.ro