Explicaţii, exemplu şi pronunţie

Poate lucrul care m-a surprins cel mai mult învăţând lingvistica, a fost arbitrarul numelor pe care le au lucrurile. Pentru cei care nu şi-au bătut capul cu aşa materie în şcoli (de mare bătaie de cap aţi scăpat!), trebuie spus faptul că, după toate probabilităţile, numele lucrurilor au fost date la întâmplare, posibil de către indivizi mai creativi, iar procesul a avut la bază pura necesitate (presupun că nu se putea spune „aia” la toate). Misterul numelor este lămurit în Biblie, efortul denominativ aparţinând în parte lui Dumnezeu, în parte lui Adam. Precizarea mi se pare că este chiar un motiv în plus să validăm ipoteza lingvistică precizată la început: acolo unde omul nu are explicaţie, e loc de miracol biblic. Prin urmare, felul în care numim masa „masă” si casa „casă” e o pură întâmplare. Darul lăsat moştenire de Adam este, însă, la îndemâna noastră, pentru că ne exercităm acest drept în fiecare zi. A numi înseamnă a pune sau a da cuiva un nume. Acesta poate avea chiar forma unui calificativ sau a unei porecle, cu scopul de a intitula, a boteza.

Continuare »

Ca să nu uite cum îi zice

Scurtă lecţie de limba engleză, despre vopsirea ouălor de Paşte

Un bărbat se duce cu telefonul mobil la magazinul de unde l-a cumpărat.
- Bună ziua! Am cumpărat anul trecut de la dumneavoastră acest telefon mobil, însă nu mai funcţionează…
Vânzătorul îl ia, îl studiază şi încearcă de mai multe ori să-l pornească, dar fără succes. În cele din urmă întreabă:
- Are garanţie?
- Da, are garanţie pe viaţă.
- Nu mai este valabilă.
- Păi, cum?! Nu e pe viaţă?!
- Ba da, dar după cum vedeţi, telefonul e mort…

Oricine altcineva va deveni broască