Are moacă de specialist

Enumerare cu pronunţie

Deşi sunt asemănătoare ca semnificaţie, verbele „say” şi „tell” nu se folosesc identic, iar mulţi dintre cei care învaţă limba engleză le confundă.

Verbul „to say” înseamnă „a spune”, „a zice” - pur şi simplu. Dacă subiectul este un obiect (de exemplu, un ceas sau un indicator), poate însemna şi „a indica”.

Pe de altă parte, verbul „to tell” înseamnă „a spune”, „a zice” cuiva - trebuie specificat cui. În plus, mai înseamnă şi „a povesti”.

Şi „say” poate fi folosit atunci când subiectul spune ceva cuiva, numai că în acest caz trebuie urmat de „to”. Altfel spus, „tell” este sinonim cu „say to”.

Ca o excepţie, când este vorba despre o capabilitate, se poate folosi „tell” fără a preciza cui, adesea cu sensuri idiomatice (de exemplu, „One can tell he is intelligent” înseamnă „Se vede că e inteligent„).

Undeva în Michigan

Enumerare cu pronunţie

Verbul a plănui îşi lămureşte sensurile cu ajutorul sintagmelor „a face planuri, a pregăti ceva (în minte) pentru viitor”, iar prin extindere de sens se poate referi şi la „a pune la cale”. Dintre sinonime, unele sunt neutre din punct de vedere al conotaţiei - a stabili, a hotărî, a intenţiona, în timp ce altele trimit spre zonele obscure ale minţii umane, capabile a naşte planuri diabolice - a premedita, a unelti, a urzi. Cel mai utilizat echivalent pare să fie a planifica, ce are articole de dicţionar mult mai consistente şi explicaţii mai detaliate, căci se află într-o zonă mai activă a vocabularului (cel puţin aşa îmi pare mie).

Mă gândeam într-o zi la ciudăţenia destinului omului, condamnat să facă şi să desfacă planuri pe toată durata vieţii sale. Eu cred că nu se poate fără, deşi ştiu că unii dintre noi pretind altceva. Însă vieţile noastre au nevoie de scopuri, iar acestea devin, în timp, obiectul unor planuri care să le transforme în realitate. Însă în mintea mea „planul” nu e deloc un traseu bătut în cuie, ci e o noţiune extrem de flexibilă, vie, capabilă de adaptare şi deschisă oricăror influenţe sau întâmplări ajutătoare. Nu e deloc un orar pe care trebuie să-l respect cu stricteţe, ci un fel de… pescuit, ori mai curând un soi de pândă.

Continuare »