22 iul.
Schi nautic
Adică tu încerci şi ceilalţi se strică de râs? 
21 iul.
„Sonet IV” de William Shakespeare
| Unthrifty loveliness, why dost thou spend Upon thyself thy beauty’s legacy? Nature’s bequest gives nothing but doth lend, And being frank, she lends to those are free. |
De ce cu dulce risipire cheltui doar pentru tine-a frumuseţii rază? Nu face daruri Firea; din buchetu-i, ea împrumută celor ce-o urmează. |
| Then, beauteous niggard, why dost thou abuse The bounteous largess given thee to give? Profitless usurer, why dost thou use So great a sum of sums, yet canst not live? |
Atunci, zgârcit frumos, de ce-mi insultă privirea-ţi blândă bunele-mi strădanii? O, cămătare păgubos, prea multă avere-aduni când prea puţini ţi-s anii! |
| For having traffic with thyself alone, Thou of thyself thy sweet self dost deceive. Then how, when nature calls thee to be gone: What acceptable audit canst thou leave? |
Făcând negoţ numai cu tine însuţi îţi vei trăda, lăuntric-dulce eul iar moartea când va fi s-auză plânsu-ţi ce vei lăsa în urmă? Gândul, greul, |
| Thy unused beauty must be tombed with thee, Which used, lives th’ executor to be. |
Că, nemuncită, frumuseţea moare fără să-ţi fi ajuns moştenitoare. |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
20 iul.
excuse me, pardon me, sorry
Când vrei să-ţi ceri scuze în limba engleză, formulele uzuale sunt „Excuse me!”, „Pardon me!” şi „Sorry!”. Între cele trei există însă unele diferenţe de nuanţă, alegerea uneia sau alteia putând fi mai potrivită în funcţie de context.
„Excuse me!” („Scuzaţi-mă!”) şi „Pardon me!” („Pardon!”, cum spunem în română) sunt practic identice ca sens, ambele fiind o cerere de iertare ca urmare a unei greşeli sau a unui incovenient creat, de multe ori când te adresezi unui necunoscut (cu sensul „Scuzaţi-mă că vă deranjez!”) sau când doreşti ca cineva să repete ce a spus (de genul „Scuzaţi-mă, nu am înţeles!”). Totuşi, „Pardon me!” este considerat mai slab ca intensitate, mai formal.
„Sorry!” este o formă scurtă pentru „I’m sorry!” („Îmi pare rău!”). Este o exprimare a unui regret pentru ceva întâmplat, cu o anumită încărcătură emoţională - sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Din păcate, prin utilizare frecventă, această formulă s-a banalizat, şi-a aplatizat semnificaţia, fiind folosită chiar şi atunci când nu există un regret real. Astfel de situaţii se pot observa din context sau din intonaţie.