Mister
O secţiune unde nu ştii niciodată ce carte iei
When you are old and grey and full of sleep, And nodding by the fire, take down this book, And slowly read, and dream of the soft look Your eyes had once, and of their shadows deep; |
Când vei fi bătrână, cu părul sur şi plin de somn, Când vei da din cap, moţăind lângă vatră, ia această cartea a mea Şi citeşte-o încet, şi visează la galeşa privire Pe care o avură ochii tăi odată şi la umbrele lor adânci; |
How many loved your moments of glad grace, And loved your beauty with love false or true, But one man loved the pilgrim Soul in you, And loved the sorrows of your changing face; |
La câţi au iubit clipele tale de veselă drăgălăşie Şi ţi-au iubit frumuseţea cu dor fals sau adevărat; Dar un singur om a iubit călătorul suflet din tine, Şi a iubit durerile din obrazul tău schimbat, |
And bending down beside the glowing bars, Murmur, a little sadly, how Love fled And paced upon the mountains overhead And hid his face amid a crowd of stars. |
Şi aplecat puţin printre gratiile înflăcărate, Şopteşte, cam trist, cum iubirea fuge mereu, Şi trecând peste munţii ce stau deasupra atingerii noastre, Îşi ascunde faţa în roiul de stele pribegi. |
William Butler Yeats | traducere de Ion Pillat |
Shortly after the revival of learning in Europe. | Curând după începutul Renaşterii în Europa. |
Let us begin and carry up this corpse, Singing together. Leave we the common crofts, the vulgar thorpes Each in its tether Sleeping safe on the bosom of the plain, Cared-for till cock-crow: Look out if yonder be not day again Rimming the rock-row! That‘s the appropriate country; there, man‘s thought, Rarer, intenser, Self-gathered for an outbreak, as it ought, Chafes in the censer. Leave we the unlettered plain its herd and crop; Seek we sepulture On a tall mountain, citied to the top, Crowded with culture! All the peaks soar, but one the rest excels; Clouds overcome it; No! yonder sparkle is the citadel‘s Circling its summit. Thither our path lies; wind we up the heights: Wait ye the warning? Our low life was the level‘s and the night‘s; He‘s for the morning. Step to a tune, square chests, erect each head, ‘Ware the beholders! This is our master, famous calm and dead, Borne on our shoulders |
Săltaţi coşciugul, dar, cântând în cor. Noi vom lăsa în urmă, Împiedicate în priponul lor, Cătun, ogradă, turmă, Dormind ferite pe câmpie până Vor trâmbiţa cocoşii. Priviţi spre buza crestei cum se-ngână, Cu bezna, zorii roşii! Acolo-n vârf, pe nenfricatul stei, Gândirea mult aleasă, Ca din cădelniţă, din sinea ei, Se zbate ca să iasă. Lăsăm cireada şesului – noi sus Va să-i săpăm mormântul, Pe-un munte-ncins de-oraş, unde şi-a spus Cultura greu cuvântul! Înalt e orice pisc, ci unul doar Mai sus de nouri suie. Priviţi! L-încearcănă ca un pojar Lumini din cetăţuie. Poteca-aceasta urcă spre tării. Ce aşteptaţi? Noi, bieţii, Suntem ai nopţii şi-ai câmpiei fii; El este-al dimineţii. Păşiţi făr-a privi, cu pieptul plin, Semeţi, în pas cu corul. Pe umeri ducem, renumit, senin Şi mort, pe-nvăţătorul. |
În 1828, când Noah Webster a încheiat lucrul la primul dicţionar american, a sperat că acesta va uni tânăra republică din punct de vedere cultural şi politic. Dicţionarele au promis să educe mai departe pe cei ignoranţi şi să-i cultive pe cei necultivaţi.
În 1934 a fost publicat a doua ediţie a dicţionarului Webster, un dicţionar universal care ştia totul: regulile jocului de bridge, toate numele din Biblie şi din piesele lui Shakespeare, evenimente istorice importante, dar şi dacă e indicat să spui “It’s me” în loc de “It is I”, ca şi indicaţii de pronunţie.
Continuare »
Remember me when I am gone away, Gone far away into the silent land; When you can no more hold me by the hand, Nor I half turn to go yet turning stay. Remember me when no more day by day You tell me of our future that you planned: Only remember me; you understand It will be late to counsel then or pray. Yet if you should forget me for a while And afterwards remember, do not grieve: For if the darkness and corruption leave A vestige of the thoughts that once I had, Better by far you should forget and smile Than that you should remember and be sad. |
Să-ţi aminteşti când eu voi fi departe, În ţara fără drumuri înapoi, De ziua când, de mână amândoi, Întârziam clipita ce desparte. Să-ţi aminteşti de-un nume scris pe-o carte… Să-ţi aminteşti atunci când niciodată Nu vom mai ţese gând de viitor, De serile când împleteam cu dor Cununi de visuri pentru viaţa toată. Iar dac-o fi să uiţi că mai exist, Nu-nvinui destinul, nu fi trist; Căci vei zâmbi cândva de ce-ai simţit, Mai bine mă cufundă-n întuneric Decât să-ţi aminteşti că m-ai iubit! |
Christina Rossetti | traducere de N. Porsenna |
© 2024 blog.ro-en.ro