Până la finalul lunii aprilie, cuvântul anului 2020 părea deja clar. “Unprecedented” (“fără precedent”) a devenit adjectivul de care toată lumea s-a lovit și pentru care nu putea să găsească un sinonim potrivit. Jocul părea încheiat. Și totuși, alegerea finală a Oxford Dictionaries e descrisă altfel, întrucât pentru prima oară a fost imposibil să aleagă un singur cuvânt al anului.

La fel ca noi, limbajul a trebuit să facă față unui număr mare de noi realități în 2020 și să se adapteze nu doar o singură dată, ci de mai multe ori. Așadar, Oxford a concluzionat că anul acesta, în mod unic, sfera și amploarea schimbării nu ar putea fi încapsulate într-un singur termen. În schimb, au prezentat o serie de cuvinte a căror utilizare a crescut în 2020. De la “conspiracy theory” („teoria conspirației”) la “anthropause”, (de la “anthropo-”, care înseamnă “cu privire) și “pause”, când planeta a avut timp să respire), rezultatul nu este un instantaneu, ci o panoramă lingvistică.

Lexicografii de astăzi se bazează pe baze de date vaste de limbaj cunoscute sub numele de corpusuri. Numai Oxford Corpus conține peste 11 miliarde de cuvinte, provenind din surse la fel de diverse precum rețelele sociale și jurnalele științifice, romanele și emisiunile de știri.

Începând cu luna martie, termenii “circuit breaker”, “lockdown” și “shelter-in-place” au înregistrat utilizări masive, alături de “bubbles” sau “pods”, “face masks”, “PPE”, “medics”, “delivery drivers” și “supermarket staff key workers”, “frontliners” sau “essential workers”.

Raportul Oxford Dictionaries relevă, de asemenea, că expresiile care includ “mask up”, “anti-mask”, “anti-masker” și “mask-shaming” se numără „printre termenii care reflectă atitudini față de problema purtării măștii”. “Superspreader” este un cuvânt datând din anii ’70, se spune în raport, dar a cărui folosire a crescut în luna octombrie când cazurile de coronavirus s-au înmulțit la Casa Albă.

Cuvântul “reopening” (“redeschidere”) a crescut în utilizare pe măsură ce vara se apropia, în legătură cu numărul de magazine care au fost închise în timpul “lockdown”, în timp ce termenul “moonshot” a intrat în uz, ca denumire pentru programul guvernului britanic pentru testarea masivă contra Covid.

Doi termeni au înregistrat o creștere de mai bine de 300% începând cu luna martie și aceștia sunt “remote” și “remotely”. În ceea ce privește întâlnirile pe Zoom, nu e nicio surpriză că “mute” și “unmute” au fost din ce în ce mai folosiți.

Printre alți termeni a căror utilizare s-a intensificat sunt incluși “workcation” (cu până la 500%) – concediu în care și lucrezi – și “staycation” (cu până la 380%) – concediu făcut acasă sau în țara natală.

Conform Oxford, am început dintr-o dată să conversăm în limbaj epidemiologic, discutând neliniștiți despre “community transmission”. Mantrele vieților noastre modificate radical au devenit “social distancing” și “self-isolating”, în vreme ce termenii “bubbles”, “guidelines” și “staycations” au devenit la fel de prolifici precum “hand sanitiser”. Fața mai prietenoasă a Covid-19, cel puțin pentru copii, a fost “Rona”, personificat imediat ca un vizitator nedorit, dar familiar.

Tinerii au fost compătimiți că și-au pierdut libertatea în timpul perioadei de “lockdown”, dar acuzați că ar fi “covidiots” când au răspuns la apelul de a mânca în oraș pentru a ajuta industria.

Printre alți termeni prezenți pe lista Oxford Dictionaries se află:

• doomscrolling: incapabil de a pune capăt atracției nesfârșite față de strălucirea ecranelor telefoanelor.
• quarantinis: amestec de băuturi pe care le găseam în dulap în timpul lockdown.
• claphazards: care ne-au invadat zona de siguranță când aplaudau cu entuziasm pe lucrătorii din sistemul de sănătate (întotdeauna joia, o zi care, după cum Oxford observă cu ironie, devenise singura zi distinctivă din săptămână, toate celelalte fiind “Blursdays” (“zile obscure”).

Raportul Oxford indică, fără nicio surpriză, că folosirea termenului “mail-in” a crescut de aproximativ 3.000%. La începutul anului 2020, “impeachment” deținea conducerea, înlocuit imediat de “acquittal” luna următoare. După moartea lui George Floyd folosirea sintagmelor “Black Lives Matter”, sau “BLM”, și a “taking the knee” au explodat. Pe lângă acestea, s-au grupat “wokeness”, “allyship” și “virtue-signalling”.

Ca imagine compusă, raportul Oxford este destul de amețitor, dar asta este așa cum ar trebui să fie. Orice altceva ar fi o nedreptate pentru 2020, pentru efectele sale profunde asupra oamenilor și, în consecință, a limbajului acestora. „E atât de 2020” a devenit chiar abținerea noastră automată ori de câte ori se întâmplă ceva nebunesc, uimitor sau tragic. Anul 2020 aproape a ajuns să vorbească de la sine. Aproape. Vorbirea a fost unul dintre puținele luxuri neafectate de lockdown. Într-un an fără precedent, cuvintele sunt uneori tot ce avem. Deocamdată, nu putem decât să sperăm la vremuri mai simple.